Un studiu recent sugerează că ghețarii de sare ar putea exista pe Mercur, planeta cea mai apropiată de Soare și cea mai mică lume din Sistemul Solar. Institutul de Științe Planetare (PSI) indică chiar că acești ghețari din sare ar putea crea condiții favorabile vieții și ar fi comparabile cu anumite medii extreme de pe Pământ. Concluziile au fost prezentate într-un articol publicat în Planetary Science Journal. Completând descoperirile recente despre ghețarii de azot ai lui Pluton, această descoperire sugerează, de asemenea, că glaciația s-ar putea extinde din regiunile apropiate de Soare până la limitele exterioare ale Sistemului Solar.
Fiind cea mai apropiată planetă de Soare din sistemul nostru solar, Mercur este supus unor condiții extreme. Datorita acestei apropieri, temperatura de la suprafața sa poate ajunge de fapt la cote foarte ridicate, depășind 400°C in timpul zilei. Aceste temperaturi extrem de ridicate au fost unul dintre motivele pentru care sa crezut inițial că Mercur este lipsit de substanțe volatile. Substanțele volatile sunt compuși chimici care au puncte de topire și de fierbere relativ scăzute, ceea ce înseamnă că se pot schimba de la solid la lichid sau gaz la temperaturi moderate. Cu temperaturile extreme de pe Mercur, totuși, a fost dificil de imaginat că substanțe volatile precum sarea ar putea exista la suprafață fără a fi vaporizate sau evaporate rapid. În lucrări recente, cercetătorii au izolat prezența ghețarilor de sare, presupunând existența acestor compuși volatili.
Cercetătorii au folosit datele culese de sonda spațială MESSENGER (MErcury Surface, Space Environment, GEochemistry, and Ranging) a NASA, care a orbitat în jurul lui Mercur din 2011 până în 2015, pentru a studia suprafața planetei. Echipa sa concentrat în special pe o regiune numită haosul nordic, situată în regiunea polară nordică a lui Mercur. Această zonă este caracterizată de modele complexe de dezintegrare care par să aibă cratere șterse, sugerând o activitate geologică semnificativă. Cercetătorii au identificat caracteristici de la suprafață despre care cred că sunt în concordanță cu prezența ghețarilor de sare. Aceste caracteristici includ gropi în care sarea se poate sublima, trecând de la solid la gaz fără a trece prin starea lichidă. Aceste goluri sunt adânci aici și par să rețină substanțe volatile.
Evaluând datele, inclusiv măsurătorile gravitaționale, cercetătorii au propus că acești ghețari de sare ar fi putut proveni din straturi adânci expuse de impactul asteroizilor. Implicațiile acestei descoperiri pentru potențialul de viață al lui Mercur sunt interesante. Ghețarii de sare ar putea crea într-adevăr condiții favorabile dezvoltării unei forme de viață microbiană, așa cum s-a observat în anumite medii extreme de pe Pământ, în special în deșertul arid Atacama din Chile. Cu alte cuvinte, cercetătorii speculează că zonele subterane de pe Mercur ar putea fi mai ospitaliere decât suprafața sa dura, deschizând noi căi pentru explorarea astrobiologică și căutarea vieții pe alte planete.
În mod tradițional, ghețarii sunt asociați cu medii reci, departe de Soare. Cu toate acestea, prezența ghețarilor pe planete precum Mercur, planeta cea mai apropiată de steaua noastră, și pe Pluton, care se află cu mult dincolo de Neptun, pune această noțiune sub semnul întrebării. Aceste descoperiri sugerează că procesele de glaciare pot avea loc într-o varietate de medii, de la cele mai calde regiuni ale Sistemului Solar până la cele mai reci. Cu alte cuvinte, acest fenomen nu se limitează la condiții specifice. Acest studiu subliniază încă o dată importanța de a continua să exploreze și să studieze diferitele planete și luni ale Sistemului nostru Solar pentru a înțelege mai bine diversitatea caracteristicilor lor geologice și atmosferice.
