Atrase inexorabil de enorma gravitație a găurii negre supermasive din centrul Căii Lactee, stele tinere se mișcă cu viteze amețitoare în apropierea acestei singularități cosmice. Un nou studiu dezvăluie că aceste obiecte urmează traiectorii remarcabil de ordonate, similare cu mișcările roiurilor de insecte precum albinele. Aceste descoperiri deschid noi perspective asupra dinamicii stelare în apropierea găurilor negre supermasive.
În urmă cu aproximativ treizeci de ani, astronomii au descoperit un grup de aproximativ o sută de stele, cunoscut sub numele de cluster S, care orbitează foarte aproape de inima găurii negre supermasive a Căii Lactee, Săgetătorul A* (Sgr A* ). Aceste stele S, așa cum sunt numite, sunt surprinzător de tinere (mai puțin de o sută de milioane de ani) și sunt la doar câțiva ani lumină distanță de această gaură neagră supermasivă. Gravitația sa intensă îi propulsează apoi cu viteze care depășesc 3,5 milioane km/h, sau aproximativ de cinci ori mai rapid decât mișcarea Soarelui prin galaxia noastră.
Prezența acestor stele tinere lângă o gaură neagră supermasivă i-a intrigat mult timp pe astronomi. Teoriile actuale sugerează că doar cele mai vechi stele ar trebui să fie atât de aproape de o gaură neagră, ceea ce în mod clar nu este cazul aici. Prin urmare, descoperirea acestor obiecte a ridicat întrebări cruciale despre dinamica stelară și procesele de formare a stelelor în medii extreme. În ultimul deceniu, oamenii de știință au observat, de asemenea, o duzină de obiecte suplimentare amestecate cu stelele S care orbitează Sgr A*. Aceste entități, numite obiecte stelare tinere (Young Stellar Objects, YSO), sunt precursoare ale stelelor, fiind încă înconjurate de nori de gaz și praf. Sunt într-o fază în care acumulează materie și încep să strălucească, dar nu sunt încă complet formate în stele adulte. Din nou, prezența lor lângă o gaură neagră supermasivă pune sub semnul întrebării modelele actuale care nu preziceau formarea unor astfel de stele atât de aproape de o regiune atât de turbulentă.
Într-un studiu publicat recent în revista Astronomy and Astrophysics, cercetătorii au analizat mișcările YSO și ale anumitor stele S pentru a înțelege orbitele lor în jurul Sgr A*. Folosind tehnici avansate de modelare și observații precise, ei au descoperit apoi modele și regularități ascunse în aceste mișcări care par haotice la prima vedere, dar dezvăluie o organizare subtilă, asemănătoare roiurilor de albine. Descoperirea acestui comportament organizat printre stele tinere și YSO din jurul Sgr A* este un progres major în înțelegerea noastră a dinamicii stelare în apropierea găurilor negre supermasive. Oamenii de știință încă nu cunosc cauzele precise ale acestui roi organizat, dar este foarte probabil ca influența gravitațională a Sgr A* să joace un rol crucial. Această ipoteză este susținută de observația că stelele S și YSO par să orbiteze într-un disc subțire, bine definit în jurul găurii negre supermasive, sugerând un fel de mecanism de reglare în cadrul sistemului. Acest comportament ar putea fi, de asemenea, legat de interacțiunile gravitaționale dintre stele înseși, precum și de gazul și praful prezente în regiune.
