Misiunea Kepler a NASA a descoperit 11 noi sisteme planetare, care găzduiesc 26 de planete confirmate. Noua descoperire aproape dublează numărul planetelor confirmate ale misiunii, care ajung astfel la 61 şi poate ajuta astronomii să înţeleagă mai bine modul de formare al planetelor.
Planetele descoperite gravitează în apropierea stelelor lor, fiind situate mai aproape de acestea decât este Venus de Soare.
Mărimile lor variază, cele mai mici având 1,5 ori raza Pământului, cele mai mari ajungând la dimensiuni mai mari decât ale gigantului Jupiter. Majoritatea lor au o mărime cuprinsă între cea a Terrei şi cea a planetei Neptun, însă este nevoie de observări aprofundate pentru a determina care au şi o compoziţie asemănătoare planetei noastre.
Cele 26 de planete au perioade de revoluţie cuprinse între 6 şi 143 de zile. Fiecare dintre cele 11 noi sisteme planetare include planete care îl tranzitează la mică distanţă una de cealaltă, astfel încât forţele gravitaţionale ale planetelor le cauzează acceleraţii şi deceleraţii, modificând astfel şi durata perioadelor de revoluţie. Kepler poate detecta aceste modificări, cunoscute sub numele de TTV (Transit Timing Variations – Variatii de Sincronizare a Tranzitului).
Sistemele planetare cu variații de sincronizare a tranzitului pot fi verificate mai usor, grăbind astfel confirmarea existenţei planetelor. Această tehnică de detecție mărește capacitatea Kepler de a confirma existenţa sistemelor planetare formate în jurul unor stele îndepărtate și mai putin strălucitoare.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201201/w540/orbitele_sistemelor_planetare_88696300.jpg\")
Sistemul cu cele mai multe planete dintre cele 11 este Kepler-33, cu o stea mai veche şi mai mare decât Soarele. Sistemul include 5 planete, care au mărimi între 1.5 ori şi 5 ori dimensiunea Pământului.
