Materia întunecată rămâne un mister cosmologic deoarece nu interacționează nici cu lumina, nici cu materia obișnuită care alcătuiește stelele, planetele și ființele vii. Interacțiunile sale potențiale cu aceste elemente sunt atât de slabe încât trec neobservate. Prin urmare, oamenii de știință cred că ar putea consta din particule necunoscute sau mici găuri negre primordiale, rămășițe ale Big Bang-ului. Materia întunecată interacționează cu gravitația influențând mișcarea și dinamica luminii și a materiei obișnuite. Acest lucru le permite oamenilor de știință să deducă prezența acesteia și să determine că galaxiile mari sunt înconjurate de halouri vaste de materie întunecată. Se crede că aceste halouri se extind dincolo de discurile galactice și halourile de materie vizibilă.
Modelul standard cosmologic prezice că aceste halouri de materie întunecată au jucat un rol crucial în evoluția galaxiilor. La începutul Universului, ele au format puțuri gravitaționale în care gazul și praful s-au adunat pentru a forma stele și galaxii. În cele din urmă, aceste halouri s-au grupat împreună pentru a forma galaxii mari precum Calea Lactee. Modelul standard sugerează că ar trebui să existe sute de galaxii satelit în jurul galaxiilor mari. De exemplu, simulările prevăd că vecina noastră, galaxia Andromeda, ar trebui să fie înconjurată de aproximativ 500 de galaxii satelit. Cu toate acestea, astronomii au observat doar 39.
Pentru Calea Lactee, unele simulări bazate pe modelul standard al cosmologiei indică faptul că ar trebui să fie înconjurată de aproximativ 220 de galaxii pitice. Cu toate acestea, există doar în jur de șaizeci dintre aceștia care evoluează la distanțe maxime de 1,4 milioane de ani lumină, dintre care cei mai cunoscuți sunt Marele Nor al lui Magellan (LMC) și Micul Nor al lui Magellan (SMC), de unde interesul acestei descoperiri.
O echipă de cercetători anunță că au identificat două noi galaxii satelit, numite Sextans II și Virgo III, folosind telescopul Subaru, situat în Hawaii. Descoperirea acestor două obiecte ajută așadar la reechilibrarea puțină a conturilor. Cu toate acestea, rezultatele acestor descoperiri ar putea pune de fapt o nouă problemă pentru cosmologi: numărul total de galaxii pitice ar putea fi mult mai mare decât se aștepta. Observațiile realuzate cu ajutorul telescopului lui Subaru nu acoperă întreg cerul nopții. Combinând distribuția galaxiilor pitice observate de acest telescop cu amprenta sa pe cer, cercetătorii estimează apoi că ar putea exista până la 500 de galaxii satelit în jurul Căii Lactee, mult mai mult decât cele 220 prezise de simulările inițiale. Cu alte cuvinte, asta ar putea însemna că oamenii de știință au înlocuit problema insuficientei galaxii pitice cu o nouă problemă, de data aceasta implicând prea multe galaxii pitice. Rezultatele au fost prezentate într-un studiu publicat în Publications of the Astronomical Society of Japan (PASJ)
Pentru a verifica această ipoteză, astronomii au studiat distribuția galaxiilor satelit în jurul Galaxiei Sculptorului (NGC 253) descoperită recent de astronomul amator Giuseppe Donatiello. Apoi au descoperit că distribuția acestor galaxii satelit a fost inegală, ceea ce sugerează o „direcție preferată”. Dacă există o direcție similară în jurul Căii Lactee și telescopul Subaru indică în acea direcție, acest lucru ar putea umfla estimările bazate pe observațiile Subaru. Echipa de cercetători intenționează acum să folosească telescoape mai puternice pentru a obține o vedere mai completă a cerului nopții, astfel încât să poată confirma sau corecta estimările actuale ale numărului de galaxii pitice care înconjoară Calea Lactee. Observatorul Vera C. Rubin, situat în Chile, va fi folosit anul viitor în acest scop.
