24 martie 2025 va marca o nouă piatră de hotar în lunga și fascinanta odisee a lui Voyager 2 Pentru a conserva energia în scădere, NASA a anunțat oprirea iminentă a detectorului particule încărcate cu energie scăzută. Această decizie, deși necesară, aduce această sondă legendară inexorabil mai aproape de finalul misiunii sale după aproape 50 de ani de explorare spațială. Dar de ce sunt aceste reduceri inevitabile? Ce rămâne din această aventură științifică fără precedent?
Lansată în 1977 cu geamăna sa Voyager 1, sonda Voyager 2 a avut drept obiectiv explorarea planetelor exterioare ale sistemului solar. Despre misiunile Voyager puteți afla mai multe din acest articol de pe site-ul nostru. Prin survolările sale ale lui Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, a dezvăluit imagini și date fără precedent, revoluționând înțelegerea noastră despre acești giganți gazoși. Voyager 2 și-a continuat apoi drumul și în 2018 a traversat heliopauza (marginea heliosferei) pentru a intra în spațiul interstelar. Până în prezent, doar sondele Voyager au ajuns în această regiune neexplorata, devenind mesagerii umanității în infinitul cosmic.
Voyager 2, ca și geamăa sa, este alimentată de un generator termoelectric cu radioizotopi (RTG) a cărui funcție este de a transforma căldura eliberată de degradarea plutoniului în energie electrică. Totuși, această sursă de energie scade treptat, cu o pierdere de aproximativ 4 wați pe an. Pentru a continua să primească date științifice cât mai mult timp posibil, NASA este nevoită să ia decizii dificile, oprind treptat anumite instrumente. În octombrie anul trecut, deja instrumentul de măsurare a plasmei a fost dezafectat pe Voyager 2, deoarece orientarea sa i-a redus capacitatea de a colecta date relevante. Pe 24 martie, va veni rândul detectorului de particule încărcate cu energie scăzută să fie dezactivat, lăsând sonda doar trei instrumente active.
Detectorul de particule încărcate cu energie scăzută a jucat un rol crucial în măsurarea ionilor, electronilor și razelor cosmice din sistemul nostru solar și galaxie. Închiderea sa este o pierdere, dar alte instrumente își continuă misiunea. La bordul Voyager 2, trei echipamente rămân operaționale:
Magnetometrul, care măsoară intensitatea și direcția câmpurilor magnetice.
Subsistemul undelor de plasmă, esențial pentru analiza densității și mișcării plasmei interstelare.
Subsistemul de raze cosmice care studiază particulele energetice care călătoresc prin spațiu.
Aceste instrumente oferă informații unice despre mediul interstelar, departe de influența directă a Soarelui, și contribuie la îmbogățirea înțelegerii noastre asupra limitelor sistemului solar.
În ciuda vârstei înaintate a sondelor Voyager și a resurselor lor energetice în scădere, inginerii NASA au dat dovadă de o ingeniozitate remarcabilă în extinderea operațiunii lor. Prin reducerea consumului de energie al echipamentelor neesențiale, ei estimează că Voyager 2 ar putea continua să transmită date științifice până în anii 2030. Cu toate acestea, riscurile de accidente tehnice cresc în timp, iar fiecare zi de transmisie este acum văzută ca un bonus valoros.
