NASA și OZN-urile

În după-amiaza zilei de 14 septembrie NASA a organizat o conferință de presă în care agenția spațială anunța concluziile preliminare ale investigării științifice a relatărilor privitoare la obiectele zburătoare neidentificate. Așa cum era de așteptat, conferința mi-a stârnit curiozitatea, așa că am lăsat orice de-o parte, pentru a o urmări. Pentru mine, ceea ce s-a spus acolo nu a reprezentat vreo surpriză, dar cred că se cuvine să vă povestesc despre felul în care NASA se implică în studierea OZN-urilor.

Pe 9 iunie 2022, NASA anunța demararea unui studiu independent legat de observarea obiectelor zburătoare neidentificate. El devenise necesar deoarece în ultimii ani martori credibili a raportat că au observat obiecte necunoscute în spațiul aerian al SUA. Multe dintre aceste observații și-au găsit explicaţii dar un mic număr dintre ele nu au putut fi identificate ca fiind obiecte fabricate de oameni sau fenomene naturale. Studiul NASA ar trebui să răspundă la câteva întrebări. Avem de-a face cu obiecte reale sau cu artefacte ale senzorilor cu care s-au realizat observațiile? Ele reprezintă o amenințare pentru transportul aerian? Avem de-a face cu fenomene naturale necunoscute?

Știm cu toții că cea mai importantă misiune a NASA este reprezentată de explorarea necunoscutului. Și ce poate fi mai fascinant în această explorare decât descoperirea unor fenomene care nu pot fi explicate? Cum sunt, de exemplu, cele descoperite de către telescopul spațial James Webb, despre care v-am povestit în numărul trecut. Descoperirea unor asemenea fenomene necunoscute impune abordări științifice riguroase și acumularea de observații suplimentare.

Încă de la începutul comunicatului, cel care a însoțit conferința de presă, NASA arată că: ”Studierea UAP (Unidentified Anomalous Phenomena, fenomene anormale neidentificate) reprezintă o oportunitate care impune o abordare riguroasă, bazată pe dovezi Această abordare va solicita metode noi și mai robuste pentru achiziția datelor, tehnici avansate de analiză, un cadru sistematic de raportare și reducerea potențialei stigmatizări a celor care raportează fenomene inexplicabile. NASA – cu marea sa experiență în multe domenii ale științei se află într-o poziție excelentă pentru a contribui la studiile privitoare la UAP, în cadrul amplului program guvernamental condus de AARO (All-domain Anomaly Resolution Office, Biroul de Rezolvare a Anomaliilor pentru toate domeniile).”

Desigur analizele NASA trebuie să se bazeze pe dovezi robuste. Cu siguranță, iubitorii de năzbâtii de la noi și de pretutindeni vor fi deranjați de această abordare firească pentru studierea unor chestii, oricât de misterioase ar fi ele. De exemplu, vor fi deranjați de faptul că nu vor fi acceptate mărturii obținute sub hipnoză…

În documentul NASA se mai arată că ”În prezent analiza datelor este îngreunată de calibrarea slabă a senzorilor, lipsa măsurătorilor multiple etc. Depunerea de eforturi concertate pentru a obține date de bună calitate este vitală, iar experiența NASA trebuie să fie valorificată în mod cuprinzător.”

Obținerea datelor

Fără a intra în detalii voi spicui din comunicatul NASA acele aspecte care îmi par acum mai importante. În primul rând vor fi folosite datele obținute cu ajutorul sateliților de observare a Terrei. Este adevărat că instrumentele de la bordul lor nu au rezoluțiile spațiale necesare pentru observarea directă a UAP-urilor. Totuși sateliții de observație a Terrei pot fi folosiți pentru a determina condițiile de mediu din zona și din momentul în care a fost observat un UAP. Citez din comunicatul NASA: ”De exemplu, senzorii avansați de la bordul sateliților din programele Terra și Aqua pot fi utilizați pentru a sonda retroactiv starea pământului, oceanului și condițiilor atmosferice locale, care coincid spațial și temporal cu UAP-ul detectat inițial prin alte metode.”

Mai există și capacități civile care pot fi folosite pentru studierea UAP-urilor. De exemplu, un rol important ar putea să îl joace rețeaua de radare Doppler NEXTRAD, care este formată din 160 de radare utilizate în comun de FAA (Federal Aviation Administration, Administrația Federală a Aviației), US Air Force și serviciul meteorologic al SUA. La acestea se vor adăuga telescoape mari, care vor ajuta la căutarea de UAP-uri dincolo de atmosfera terestră.

Ne reamintim și faptul că NASA este foarte experimentată și în utilizarea radarelor cu apertură sintetică (Synthetic Aperture Radar, SAR) cu ajutorul cărora se pot obține imagini de înaltă rezoluție a suprafeței terestre. Ele ne pot oferi date radar care vor fi extrem de importante pentru examinarea directă a UAP-urilor. Ele ne pot ajuta să validăm proprietăți anormale ale lor, cum ar accelerații și viteze uriașe.

Pe viitor comisia NASA pentru studiul UAP-urilor își dorește să integreze cât mai multe date obținute de la sol și solicită stabilirea unor noi protocoale pentru supravegherea radar a traficului aerian și pentru raportarea de observări a unor lucruri anormale. În ceea ce privește personalul aeronautic, comisia NASA remarcă faptul că de 47 de ani a fost creat un sistem de raportare de mare încredere. Este un sistem confidențial în care piloți, controlori de trafic aerian, însoțitorii de bord, echipajul de la sol pot furniza date referitoare la o gamă largă de incidente. Din momentul lansării acestui sistem au fost înregistrate mai mult de 1.940.000 raportări. În continuare NASA va insista pentru a fi raportat absolut orice lucru neobișnuit și, așa cum se arăta la începtul comunicatului, se va insista foarte mult pentru înlăturarea riscului de stigmatizare a celor care raportează observarea de UAP-uri.

Mie mi s-a părut extrem de important și un alt aspect evidențiat de către comisia NASA. Iată ce se spune în comunicat: ”Un aspect critic al înțelegerii UAP-rilor este legat de implicarea publicului. Comisia vede mai multe avantaje în creșterea eforturilor de colectare a datelor prin folosirea tehnicilor moderne, cum ar fi folosirea datelor colectate de smartphone-uri, care pot conține, în funcție de aplicațiile utilizate, atât imagini cât și date înregistrate de senzorii telefonului inteligent. Prin urmare, NASA va explora posibilitatea realizării unor asemenea aplicații.” Din păcate, în prezent, nu există un sistem standardizat al raportării UAP-urilor de către civili, ceea ce duce la obținerea de date de calitate extrem de slabă.

În comunicatul NASA se mai arată că: ”Percepția negativă în jurul raportării de UAP-uri reprezintă un obstacol în calea colectării datelor despre aceste fenomene. Însăși implicarea NASA în UAP ar trebui să joace un rol vital pentru reducerea stigmatizării asociate cu raportarea de UAP-uri, ceea ce, aproape sigur, duce în prezent la evitarea raportărilor. Încrederea publică în NASA, care este esențială pentru comunicarea constatărilor despre aceste fenomene către cetățeni, este crucială pentru destigmatizarea raportării UAP. Metodele științifice utilizate de NASA încurajează gândirea critică; NASA poate ajuta publicul să afle cum se poate aborda cel mai bine studiul UAP”.

Prelucrarea datelor

Comisia NASA consideră folosirea inteligenței artificiale și a învățării automate pot fi instrumente foarte puternice pentru identificarea aparițiilor anormale în seturi foarte mari de date. Cele două instrumente, combinate cu marea expertiză a NASA vor fi utilizate pentru a investiga natura și originea fenomenelor aeriene neidentificate prin examinarea datelor obținute din diferite surse.

Totuși, se arată în comunicatul NASA ”eficacitatea folosirii inteligenței artificiale și a învățării automate în studierea UAP depinde în mod critic de calitatea datelor utilizate pentru antrenarea inteligenței artificiale și de analiza ulterioară. În prezent, analiza UAP este limitată, mai degrabă, de calitatea datelor decât de tehnicile folosite. În consecință, obținerea unor date de mai bună calitate reprezintă o prioritate mai mare decât dezvoltarea unor noi tehnici de analiză a lor.”

Pentru detectare anomaliilor din seturile de date disponibile vor fi folosite două abordări. Prima dintre ele implică realizarea unui model care să reprezinte chestiile la care ne așteptăm, în ceea ce privește UAP-urile, și apoi căutarea oricăror potriviri cu acest model. A doua abordare implică realizarea unui model pentru lucrurile pe care le considerăm a fi normale urmate de identificarea datelor care se abat de la acesta. ”Comisia consideră că că prima abordare este dificilă, deoarece nu deținem o descriere consecventă a caracteristicilor fizice ale UAP. A doua abordare, pe de altă parte, necesită o înțelegere a ceea ce este considerat normal și cunoscut într-un anumit domeniu, care să poată fi apoi distins de ceea ce este neobișnuit și necunoscut.”, se arată în comunicatul NASA. ”Observațiile UAP de până acum nu prezintă caracteristici similare. În consecință, este dificil să impunem în prezent constrângeri fizice (…). Cele mai puternice constrângeri fizice nu sunt asupra evenimentelor anormale, ci asupra evenimentelor convenționale: cunoaștem gama de viteze și accelerații care pot fi atinse de platforme, drone, baloane și avioane de ultimă generație. Abaterile de la acest comportament, cum ar fi orice observare bine verificată a vitezelor și accelerațiilor în afara acestui interval, sunt interesante din punct de vedere științific pentru evaluarea și analiza UAP. Comisia subliniază că determinarea clară a distanțelor este cheia pentru înțelegerea și coroborarea oricăror evenimente anormale de mare viteză și accelerație ridicate. fapt confirmat de constatările noastre care arată că marea majoritate a UAP au explicații prozaice.”

În acest sens în comunicat ne este prezentat faimosul UAP ”GoFast” înregistrat de senzorul unui avion care decolase de pe puntea portavionului Theodore Roosvelt, deasupra oceanului Atlantic, în 15 ianuarie 2015. Specialiștii comisiei NASA pentru investigarea fenomenelor UAP s-au folosit de datele afișate pe display-ul de la bordul avionului, după care au folosit puțină trigonometrie pentru a afla altitudinea și viteza cu care se deplasa obiectul neidentificat. Astfel au putut afla că obiectul zbura la o altitudine de 13.000 picioare (circa 4.000 m) și se afla la 4,2 mile (6,8 km) distanță. ”Având în vedere că viteza avionului față de sol era de 435 mph (circa 700 km/h) am ajuns la concluzia că mișcarea rapidă este cel puțin parțial rezultatul vitezei de rotație a senzorului, combinat cu efectul de paralaxă. Putem folosi alte informații de pe afișaj pentru a stabili anumite limite ale vitezei reale a obiectului. (…) Avionul era în viraj cu o înclinație spre stânga de aproximativ 15°, ceea ce corespunde unei raze de viraj de aproximativ 16 kilometri. Cunoaștem distanța și direcția obiectului la începutul (t=0s) și sfârșitul (t=22s) filmării. Folosind viteza reală a vântului și folosind ceva mai multă trigonometrie, aflăm că în acest interval de timp obiectul s-a deplasat cu 390 de metri în acest interval de timp, ceea ce corespunde unei viteze medii de 40 mph (circa 65 km/h). Aceasta este viteza tipică a vântului la altitudinea de 13.000 de picioare (circa 4.000 m).” În plus, imaginea în infraroșu arăta că obiectul avea o temperatură mai mică decât a oceanului și nu prezenta semnele existenței vreunui sistem de propulsie.

Încheiere

Îmi dau seama că iubitorii de năzbâtii de aiurea și de pe la noi au fost dezamăgiți de acest comunicat al NASA. Mă gândesc că unii dintre ei se vor plânge că metoda științei de apropiere de adevăr nu este aplicabilă în cazul OZN-urilor, așa că orice ar spune oamenii de știință, ele sunt vehicule ale extratereștrilor care ne vizitează… Comunicatul NASA, pe care vă invit să îl citiți, este o sursă bună de informații și, de asemenea, un bun manual de gândire critică.