Este cât se poate de straniu ca un laureat al premiului Vasile Conta, decernat de Academia Română, în 1992, să susțină năzbâtiile legate de anul 2012, trecerea prin ”centura fotonică” și noua dimensiune în care va ajunge Sistemul Solar.
La fel de straniu este când același personaj susține că teoria lui Darwin nu este corectă deoarece „Exprimat mai concret, dacă omul este ultima “achiziţie” a evoluţiei, ultima sa verigă şi deci forma cea mai perfecţionată la care a ajuns, atunci, luând numai un exemplu din multele existente, cum se explică “evoluţia” unei olfacţii aşa de slabe la om în raport cu cea a câinelui? Dar capacitatea unor peşti de a sesiza câmpurile electrice ale altor fiinţe, dar rezistenta la infecţii a consumatorilor de cadavre când omul este aşa de firav apărat? Dar deprinderi ale unor fiinţe care vin pe lume cu o ştiinţă neînvăţată de a fabrica miere, cuib, de a realiza chiar mutaţii genetice “la dorinţă”, în timp ce omul trebuie să înveţe aproape totul pentru a trăi? Multe din posibilităţile noastre biologice par “involuate”, dacă luăm ca bază de plecare reprezentarea lor la alte fiinţe ce ne preced evolutiv. Nici vederea, nici auzul, nici digestia, nici imunitatea nu ating performanţele întâlnite la alte niveluri biologice.” (am citat din ”Inteligența materiei, ed. a II-a, editura Teora)
