Povestea oamenilor de Neanderthal, verii noștri dispăruți, i-a fascinat pe oamenii de știință și publicul larg de zeci de ani. Apariția lor a fost de mult explicată printr-un eveniment evolutiv major: o reducere drastică a diversității lor genetice, cunoscută sub numele de blocaj. Această ipoteză a sugerat că oamenii de Neanderthal provin dintr-o populație mică care a supraviețuit unei crize evolutive, care le-a marcat descendența de la început. Cu toate acestea, un studiu recent bazat pe analiza morfologiei urechii interne pune sub semnul întrebării această teorie larg acceptată. Examinând fosilele din Spania și Croația, cercetătorii au descoperit că diversitatea morfologică a primului Homo neanderthalensis a fost mult mai mare decât se aștepta. Această descoperire ne zdruncină înțelegerea evoluției lor și ne invită să trecem în revistă scenariile stabilite cu privire la originea lor.
Până acum, oamenii de știință credeau că apariția lui Homo neanderthalensis a fost rezultatul unui blocaj genetic, un fenomen care reduce variabilitatea unei populații atunci când aceasta se confruntă cu o scădere bruscă a numărului său. Acest scenariu s-a bazat pe studii paleogenetice care analizează ADN-ul antic extras din fosile. Rezultatele au indicat o scădere semnificativă a diversității genetice în rândul neanderthalienilor clasici (cei care au trăit cu aproximativ 100.000 de ani în urmă). Cercetătorii au dedus că această pierdere a diversității s-a întors la originile neanderthalienilor, sugerând că aceștia descind dintr-un grup mic de supraviețuitori care au apărut după o criză evolutivă. Cu toate acestea, până acum această ipoteză s-a bazat pe indicii indirecte și nu pe dovezi morfologice solide.
Pentru a testa această ipoteză dintr-un nou unghi, o echipă de cercetători a ales să studieze canalele semicirculare ale urechii interne, o structură esențială pentru echilibru și mișcare. Morfologia acestor canale este influențată de factori genetici și evoluează lent în timp, făcându-l un bun indicator al diversității unei populații.
Studiul, care a fost publicat în Nature Communications, s-a concentrat pe două situri majore de fosile. Prima, Sima de los Huesos din Spania, este datată cu aproximativ 430.000 de ani în urmă și conține rămășițele pre-neanderthalienilor, considerați strămoșii neanderthalienilor. Acest site oferă o fereastră unică asupra evoluției primilor reprezentanți ai acestei filiații. Al doilea sit, Krapina, din Croația, este datat cu 130.000 până la 120.000 de ani în urmă și reprezintă primii neanderthalieni, undeva între pre-neanderthalieni și neanderthalienii clasici. Prin urmare, această fosilă face posibilă studierea unei perioade esențiale în evoluția și evaluarea evoluției diversității lor morfologice. Comparând morfologia canalelor semicirculare ale acestor fosile cu cea a neanderthalienilor clasici, cercetătorii au reușit să măsoare modificările diversității morfologice de-a lungul timpului. Această abordare oferă astfel o nouă perspectivă asupra evoluției Homo neanderthalensis și pune sub semnul întrebării ipoteza unui blocaj genetic la originea descendenței sale.
Analizele au scos la iveală un rezultat neașteptat: diversitatea morfologică a Homo neanderthalensis primitiv (Krapina) a fost la fel de mare ca cea a strămoșilor lor pre-Neanderthal (Sima de los Huesos). În schimb, această diversitate scade semnificativ în rândul neanderthalienilor clasici. Aceasta înseamnă că blocajul nu a apărut în momentul apariției oamenilor de Neanderthal, ci mult mai târziu în istoria lor. Aceste rezultate sunt în concordanță cu studiile paleogenetice care au indicat o scădere a diversității genetice în urmă cu aproximativ 110.000 de ani, mult după formarea liniei neanderthaliene.
Mercedes Conde-Valverde, coautor al studiului, subliniază importanța acestei descoperiri: „Reducerea diversității observată între eșantionul Krapina și neanderthalienii clasici este deosebit de izbitoare și oferă dovezi puternice pentru un blocaj târziu, nu la originea neandertalienilor.” Prin urmare, aceste rezultate pun sub semnul întrebării ideea că oamenii de Neanderthal provin dintr-o populație inițială mică, cu o diversitate genetică redusă.
Dacă originea oamenilor oamenilor de Neanderthal nu este legată de un colaps al diversității lor genetice, cum putem explica apariția lor? Mai multe ipoteze trebuie acum reevaluate, inclusiv rolul mediului. Neanderthalienii au evoluat într-un climat în schimbare, marcat de cicluri glaciare și interglaciare. Este posibil ca aceste variații de mediu să fi influențat diversificarea lor morfologică și să fi favorizat în timp apariția unor trăsături distinctive. De asemenea, este posibil ca schimburile genetice cu alte grupuri arhaice să fi contribuit la diversitatea lor inițială. Homo neanderthalensis probabil nu a fost izolat și poate să fi împărtășit gene cu alte populații umane prezente în Eurasia. Acest studiu ilustrează modul în care cercetările în evoluția umană evoluează constant. Departe de a fi fixate, cunoștințele noastre despre oamenii de Neanderthal devin din ce în ce mai rafinate pe măsură ce noi metode de analiză, cum ar fi studiul urechii interne, completează datele genetice și fosile.
Loading ...
