Este bine stabilit că oamenii moderni și rudele lor neanderthaliene s-au întâlnit și s-au împerecheat pe măsură ce strămoșii noștri se extindeau din Africa. Acest lucru a rezultat în prezența unui procent semnificativ de ADN neanderthalian dispersat în genomul nostru. Ceea ce este mai puțin cunoscut este faptul că și în genomurile neanderthalienilor s-au găsit fragmente de ADN uman modern.
Nu toți oamenii moderni au același set de ADN neanderthalian; diferite persoane moștenesc, prin întâmplare, fragmente diferite. Există, totuși, anumite zone, numite „deșerturi neanderthaliene”, unde ADN-ul neanderthalian nu pare să fi persistat. Notabil, cel mai mare astfel de deșert este întregul cromozom X, ceea ce ridică întrebări despre adecvarea evolutivă a genelor de acolo sau despre preferințele de împerechere.
Recent, trei cercetători de la Universitatea din Pennsylvania, Alexander Platt, Daniel N. Harris și Sarah Tishkoff, au efectuat analiza inversă: examinând cromozomii X din câteva genomuri neanderthaliene complete pe care le avem. Rezultatele arată o tendință puternică spre secvențe umane moderne și autorii interpretează acest lucru ca pe o selecție de împerechere, cu masculii neanderthalieni manifestând o preferință puternică pentru femeile umane moderne și descendenții lor.
Având în vedere cât timp oamenii moderni și neanderthalienii au evoluat ca populații separate, este posibilă o anumită incompatibilitate genetică. Multe proteine interacționează în diverse moduri, iar genele care stau la baza acestor rețele de interacțiune evoluează împreună – o schimbare într-o genă va duce adesea la modificări compensatorii în alte gene din rețea. În timp, aceste schimbări pot însemna că reintroducerea genei originale va perturba rețeaua, având un impact negativ asupra potențialului de adaptare.
Acest lucru înseamnă că introducerea unor gene neanderthaliene în genomul uman modern (sau invers) ar fi perturbatoare și ar face purtătorii acestora mai puțin adaptați. Prin urmare, acestea ar fi eliminate prin selecție și pierdute în generațiile următoare. Desigur, unele segmente ar fi probabil pierdute la întâmplare — genomul este destul de mare, iar populația umană modernă era probabil mare și în creștere, permițând ADN-ului său să dilueze influența altor populații umane. A determina care influență este dominantă poate fi provocator.
O metodă de a clarifica acest aspect este să facem aceeași comparație cu genomurile neanderthaliene. Dacă un gen neanderthalian este perturbator într-un context uman modern, atunci este probabil ca versiunea umană modernă să fie perturbatoare în neanderthalieni. De fapt, asta pare să vedem: o analiză a unui genom neanderthalian a arătat că există o corelație între deșerturile neanderthaliene din genomul uman și deșerturile umane din acel neanderthalian.
Cu toate acestea, aceste descoperiri nu explică faptul că cromozomul X arată ca un gigantic deșert neanderthalian, cu lungi porțiuni de numai ADN uman modern. Genetica cromozomului X este complicată de faptul că bărbații au un singur X, în timp ce femeile au două, ceea ce poate influența modul în care genele sunt selectate de-a lungul generațiilor.
Sursa: Ars Technica
Poll: Ce preferințe de împerechere puteau avea neanderthalienii, în conformitate cu studiul recent menționat?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply