Descoperirea recentă a fosilelor din jurasic, vechi de 149 de milioane de ani, în provincia Fujian, sud-estul Chinei, revoluționează înțelegerea noastră despre originea și evoluția păsărilor. Aceste fosile dezvăluie caracteristici surprinzător de moderne la aceste animale preistorice care rescriu o parte din istoria diversificării păsărilor și aruncă lumină asupra legăturilor nebănuite dintre aceste creaturi și strămoșii lor dinozauri. Ele au fost descrise într-un articol publicat în Nature.
Două fosile distincte au fost găsite în localitatea Zhenghe din provincia Fujian, China, un sit relativ cunoscut în domeniul paleontologiei. Prima, Baminornis zhenghensis, este d remarcabilă pentru coada sa scurtă, o caracteristică considerată anterior a fi unică pentru păsările moderne din Cretacic. Acest exemplar devine în special cea mai veche pasăre cu coadă scurtă cunoscută. Coada lui Baminornis se termină și ea într-un pigostil. Este un os care se află la capătul cozii păsărilor moderne. Rezultă din fuziunea mai multor vertebre caudale (vertebrele cozii) și servește drept suport pentru structura musculară care controlează penele cozii. Acest os joacă un rol esențial în stabilizarea și controlul mișcărilor cozii, în special în timpul zborului, dar și pentru alte funcții precum comunicarea vizuală sau echilibrul. Prezența acestui pigostil confirmă astfel apropierea acestui animal de formele moderne.
A doua fosilă descoperită este o furcula, un os în formă de V situat în pieptul păsărilor moderne. Format prin fuziunea a două clavicule (oasele care leagă brațele de trunchi) și luând forma unui V inversat, joacă un rol cheie în mecanica zborului, acționând în special ca un arc care ajută la stabilizarea pieptului și a sternului în timpul bătăilor aripilor, ceea ce permite o eficiență mai mare în mișcările de zbor. Deși această fosilă nu ne permite să identificăm cu precizie specia, ea sugerează că animalul căruia îi aparținea făcea parte din Ornithuromorpha, un grup de păsări mai apropiat de formele moderne.
Studii recente de macroevoluție au sugerat că diversificarea primelor păsări a avut loc în perioada jurasică. Cu toate acestea, fosilele aviare din această perioadă sunt încă foarte rare și sunt limitate în principal la Archaeopteryx. Acesta din urmă a fost, de asemenea, reevaluat de anumite analize și clasificat printre dinozaurii deinonicosaurieni. Deși Archaeopteryx are aripi cu pene, păstrează caracteristicile teropodelor non-aviare, cum ar fi o coadă lungă de reptilă, care îl deosebește clar de păsările din Cretacic.
Descoperirea lui Baminornis zhenghensis și a furculei fosilizate oferă noi perspective asupra evoluției păsărilor. Aceste fosile, de fapt, împing cu aproape douăzeci de milioane de ani în urmă apariția anumitor caracteristici cruciale precum coada scurtă, asociată până acum cu păsări mai recente, din Cretacic. Această descoperire sugerează că divergența dintre păsări și dinozauri a avut loc mult mai devreme decât se credea anterior, la începutul perioadei jurasice.