Specialiști din cadrul Universităţii din San Diego, California, dau publicităţii rezultatele primei măsurători cantitative a radiaţiilor scurse din reactorul nuclear avariat de cutremurul şi valul tsunami din această primăvară al Centralei de la Fukushima, Japonia.
Estimările specialiştilor, prezentate săptămâna trecută, sunt bazate pe semnalele transmise peste Pacific la momentul la care operatorii reactorului de la Fukushima au trebuit să îl răcească cu apă din ocean.
Unul dintre autorii studiului, Mark Thiemens, Decan al Facultăţii de Ştiinţe Fizice din cadrul Universităţii San Diego susţine că „în cursul oricărui dezastru ai ceva de învăţat din analiza celor petrecute…astfel putem spune câţi neutroni s-au scurs din miezul reactorului când a fost expus”.
Pe 28 martie a.c., la 15 zile de la momentul la care operatorii au început să pompeze apă de mare în sectoarele avariate, Thiemens a observat o creştere fără precedent a nivelului sulfurilor radioactive din mostrele de aer prelevate în La Jolla, California.
Neutronii şi substanţele radioactive s-au scurs din barele de combustibil nuclear atunci când acestea s-au topit. Apa de mare pompată în reactor a absorbit aceşti neutroni, care au reacţionat apoi în contact cu ionii de cloruri din apa sărată. Fiecare reacţie a aruncat din nucleul atomilor de cloruri câte un proton, transformând astfel atomul într-unul de sulfură radioactivă.
În momentul în care apa a atins reactorul încins, ea s-a evaporat aproape instant. Pentru a preveni eventuale explozii datorate acumulării de hidrogen, operatorii au eliminat prin ventilare aburul rezultat, împreună cu sulfura radioactivă, în atmosferă. În aer, sulfura a reacţionat cu oxigenul şi a format gaz dioxid sulfuros şi apoi particule de sulfaţi. Ambele substanţe au zburat peste Oceanul Pacific, până în zona San Diego, acolo unde grupul de cercetători monitorizează nivelul sulfurilor din atmosferă.
Folosindu-se de un model de observare atmosferică al NOAA, echipa a determinat sensul de circulaţie al curentului de aer, calculând apoi cantităţile de radiaţii emise. „Ştim câtă apă au folosit la răcire, cât de departe penetrează neutronii apa de mare şi care este mărimea ionilor de clorură. Astfel putem calcula cu precizie câţi neutroni au reacţionat cu clorura şi au produs sulfuri radioactive” afirmă Antra Pritadarshi, cercetător în cadrul laboratorului condus de Thiemens.
După ce au calculat pierderile particulelor de sulfaţi în drumul lor peste ocean, cercetătorii au socotit că au fost eliminaţi în atmosferă peste 400 miliarde neutroni per metru pătrat de bazin de răcire, în perioada în care s-a desfăşurat operaţiunea de pompare a apei de mare (13-20 martie a.c.). Totuşi, nivelurile radiaţiilor care au atins coastele Californiei nu au fost atât de mari încât să pună în pericol sănătatea umană.
