Noua Frontieră în Diagnosticul Cancerului de Prostată: Modelul Predictiv pe Termen Lung

De Alice McCarthy

De-a lungul decadelor, testarea antigenului specific prostatic (PSA) a fost una dintre cele mai utilizate şi, în acelaşi timp, controversate metode de screening pentru cancer în domeniul medical. În fiecare an, aproape 10 milioane de bărbaţi din SUA sunt supuşi acestui screening, însă medicii şi pacienţii se confruntă adesea cu interpretarea rezultatelor pe baza unor praguri standard, care nu reflectă riscul individual, speranţa de viaţă sau probabilitatea ca cancerul de prostată să devină o problemă limitativă pentru viaţă.

Un nou model predictiv, publicat în Annals of Internal Medicine, propune o schimbare a acestei abordări. Dezvoltat şi validat folosind date pe termen lung de la peste 200.000 de bărbaţi, instrumentul estimează riscul individual de deces din cauza cancerului de prostată într-un anumit interval de timp, luând în considerare şi cauzele concurente de deces – un aspect crucial pe care majoritatea calculatoarelor de risc bazate pe PSA tind să-l ignore.

“Acest instrument foloseşte toate informaţiile deja disponibile”, a spus autorul principal, dr. Patrick Lewicki, din departamentul de urologie al Universității din Michigan. “Nu sunt implicați biomarkeri noi sau imagistică diagnostică. Este pur şi simplu un model predictiv.”

Studiul se bazează pe date longitudinale din cadrul Prostate, Lung, Colorectal, and Ovarian (PLCO) Cancer Screening Trial, care a monitorizat peste 33.000 de bărbaţi cu vârste între 55 și 74 de ani ce au efectuat screeningul PSA, alături de un grup de validare extern format din aproape 175.000 de pacienţi ai Veteran Affairs, în aceeași grupă de vârstă. Combinând nivelurile PSA cu factori precum vârsta, rasa, istoricul familial și comorbiditățile, cercetătorii au creat un model care prezice mortalitatea specifică cancerului de prostată (PCSM), nu doar detectarea cancerului prin biopsie.

Această distincție este centrală pentru motivația studiului.

“Cele mai multe modele din acest domeniu sunt legate de detectarea cancerului de prostată”, a explicat Lewicki. “Nu este rău, dar pe măsură ce bărbații îmbătrânesc, este probabil să dezvolte cancer de prostată. Întrebarea reală este dacă acest cancer va afecta speranța lor de viață.”

Instrumentele actuale de interpretare a PSA estimează în general probabilitatea de a găsi cancer de prostată—sau aşa-numita boală “clinic semnificativă”—prin biopsie. Dar rezultatele biopsiei depind foarte mult de strategiile de imagistică, metodele de prelevare a probelor și evoluția definițiilor patologice. Mai important, diagnosticul este doar un substitut pentru rezultatele care contează cel mai mult pentru pacienți: metastaza și decesul.

“Diagnosticul ca endpoint are multe probleme”, a spus Lewicki. “Nu înseamnă întotdeauna acelaşi lucru, în funcţie de cum se ajunge la diagnostic—fie că este prin RMN, strategia de biopsie folosită, chiar şi rezultatul biopsiei.”

Noul model prezice probabilitatea de deces din cauza cancerului de prostată, ajustând explicit pentru mortalitatea din alte cauze. Această caracteristică reflectă o realitate pe care clinicienii o recunosc intuitiv, dar pe care adesea eșuează să o cuantifice.

Sursa: Inside Precision Medicine