Noua Terapie de Editare Genetică Poate Inversa Cea Mai Comună Boală Ereditară a Rinichilor la Șoareci

Cercetătorii de la Clinica Mayo au dezvoltat o terapie revoluționară de editare genetică pentru boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD), o afecțiune genetică ce afectează aproximativ una din 1.000 de persoane. Studiul lor, publicat recent în Nature Communications, stabilește un nou precedent pentru tratamentul afecțiunilor genetice ale rinichilor, care până acum au fost dificil de abordat cu tehnologiile de editare genetică.

“Este prima dată când putem demonstra că editarea genetică de bază poate corecta eficient și în siguranță o mutație cauzatoare de boală la rinichi într-un sistem biologic complex,” explică Xiaogang Li, PhD, cercetător în nefrologie la Clinica Mayo și autorul principal al studiului. “În loc să gestionăm doar simptomele, această strategie vizează cauza fundamentală a bolii.”

ADPKD este provocată de mutații în genele PKD1 sau PKD2, care duc la creșterea lentă a chisturilor în rinichi, începând din dezvoltarea fetală și continuând pe tot parcursul vieții. Până la vârsta de 60 de ani, 60% dintre pacienții cu ADPKD vor dezvolta insuficiență renală, iar complicațiile ce afectează inima și ficatul sunt de asemenea comune. În prezent, există doar un medicament aprobat de FDA pentru această condiție, iar tratamentul doar întârzie apariția unor simptome și adesea provoacă efecte secundare grave.

Mutatiile punctuale sunt cele mai comune variante genetice care cauzează ADPKD, făcând editarea de bază o abordare promițătoare pentru a trata mai eficient această condiție. Li și colegii săi au proiectat două versiuni ale unui editor CRISPR-Cas9 pentru a corecta o mutație de nucleotid unic în gena PKD1 cu efecte minime nedorite. O versiune a fost concepută să funcționeze în întregul corp, în timp ce cealaltă a fost țintită special pentru rinichi.

Într-un model de șoarece cu ADPKD, o singură doză de tratament a reușit să corecteze mutația într-o proporție semnificativă a celulelor renale, ambele versiuni reducând creșterea chisturilor renale și prelungind supraviețuirea. Deși versiunea specifică pentru rinichi a fost mai eficientă în editarea mutațiilor punctuale la nivel renal, editorul de bază universal a corectat de asemenea mutația țintă în celulele inimii și ficatului, reducând simptomele de mărire a inimii și îmbunătățind sănătatea ficatului.

“Capacitatea de a controla precis locul unde se produce editarea este crucială,” afirmă Li. “Ne permite să maximizăm beneficiile minimizând riscurile.”

Complexitatea structurală și funcțională a rinichilor a reprezentat întotdeauna o provocare pentru livrarea eficientă a terapiilor bazate pe CRISPR. În studiul lor, Li și colegii săi au obținut rezultate fără precedent utilizând virusuri adeno-asociate (AAV) ca vector de livrare, recunoscute pentru siguranța lor, imunogenitate scăzută și capacitatea de a oferi expresie genetică de lungă durată de cel puțin șase luni cu o singură doză.

Succesul acestei abordări deschide calea pentru tehnici similare de a ținti o gamă largă de boli ereditare ale rinichilor. În cadrul lucrărilor de dezvoltare viitoare, cercetătorii intenționează să testeze metode alternative de livrare, cum ar fi nanoparticulele lipidice, evaluând eficacitatea acestora.

Sursa: Inside Precision Medicine