“Nu e niciun unicorn”: Cercetări profunde cu vânătorii de Bigfoot

Ce îi motivează pe acești entuziaști să-și dedice timpul căutării unei creaturi care, cel mai probabil, nu există? Totul a început în 1967, când, în pădurile din nordul Californiei, a fost surprinsă pe cameră o creatură similară unui maimuțoi, înaltă de peste 2 metri, acoperită de blană neagră și mersul drept. Imaginea, care a devenit iconică în cultura populară și chiar s-a transformat în emoji, a stârnit numeroase controverse: era o farsă, un urs sau, poate, un exemplar real al unei specii misterioase numite Bigfoot?

Filmul a fost analizat și reanalizat de nenumărate ori. Deși majoritatea oamenilor sunt de părere că este vorba despre un fals, există și voci care susțin că autenticitatea acestuia nu a fost încă infirmată cu certitudine. Un grup de persoane, poreclite “Bigfooters”, este atât de fascinat de această legendă încât a pornit în expediții în pădurile din Washington, California, Oregon, Ohio, Florida și alte locuri, în căutarea dovezilor existenței acestei creaturi mitice.

Dar de ce fac ei asta? Asta a dorit să descopere sociologii Jamie Lewis și Andrew Bartlett. În timpul pandemiei, Lewis a început să intervieveze peste 130 de “Bigfooters” (și câțiva academicieni) despre convingerile, experiențele și practicile lor, cercetarea culminând cu cartea recent lansată „Bigfooters and Scientific Inquiry: On the Borderlands of Legitimate Science”.

În dialogul cu acești cercetători, aflăm mai multe despre investigația lor academică.

Lewis: Totul a început când urmăream Discovery Channel sau Animal Planet și am văzut un anunț pentru emisiunea “Finding Bigfoot”. Eram extrem de curios să aflu de ce acest program era programat pe un canal care, cel puțin la acea vreme, era considerat serios și informativ în domeniul istoriei naturale. Planul inițial a fost să facem o analiză a acestor programe de televiziune, dar am simțit că nu era suficient. Eram în lockdown și soția mea era însărcinată și se simțea rău, așa că aveam nevoie să-mi ocup timpul.

Bartlett: Una dintre activitățile la care am lucrat când Jamie și cu mine ne-am împărțit biroul în Cardiff a fost un studiu sociologic al fizicienilor marginalizați. Aceștia sunt oameni care, în mare parte, lucrează în afara instituțiilor academice încercând să facă știință. I-am intervievat, am participat la conferințele lor. Și asta m-a dus, destul de natural, spre Bigfoot, dar interesul lui Jamie pentru Bigfoot m-a adus în acest domeniu.

Lewis: Este greu să estimăm un număr. Există o divizie între așa-numiții „apers”, care cred că Bigfoot este doar o primată necunoscută științei, și cei numiți peiorativ „woo-woos”, care cred că Bigfoot este un fel de călător interdimensional, un fel de extraterestru. Vor

Sursa: Ars Technica

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România