Pe 19 octombrie 2017, cu ajutorul telescopului Pan-STARRS din Hawaii a fost descoperit Oumuamua („mesager” în limba hawaiană), primul obiect interstelar din istoria astronomiei. Traiectoria sa hiperbolică și viteza anormal de mare, au demonstrat că el a venit de la o altă stea decât a noastră și a traversat Sistemul Solar pentru a nu se mai întoarce niciodată. Astronomii care au urmărit constant corpul ceresc interstelar au fost foarte nedumeriți. Ei se așteptau să detecteze o cometă – un obiect format din praf și gheață, format la o distanță mare de steaua sa și, prin urmare, expulzat cu ușurință de perturbațiile gravitaționale. Cu toate acestea, având o culoare care tinde spre roșu și o formă intermediară între cea a unui „trabuc” și a unei „clătite” cu o lățime de 150 de metri, Oumuama nu a prezentat nici un halou sau coadă caracteristice cometelor, emisii care se dezvoltă pe măsură ce gheața se încălzește și se sublimează în apropierea unei stele.
Asta nu e tot. Pentru că atunci când Oumuamua s-a apropiat de Soare și a început să se îndepărteze în direcția constelației Pegasus, acesta a suferit o accelerație propulsându-l la o viteză de peste 300.000 de kilometri pe oră. Dar această accelerație nu putea fi explicată nici prin „praștia gravitațională” dată de Soare, nici printr-un fenomen de degazare, întrucât nu a putut fi detectată nicio ejecție de gaz sau praf. Au fost propuse diverse interpretări fără niciun consens. Clasificată drept cometă chiar în primele zile de la descoperirea sa, Oumuama a fost considerată, la rândul său, ca un asteroid, un aisberg de hidrogen sau un fragment de exoplanetă… și chiar un vas extraterestră conform teoriei controversate (dar foarte mediatizat) susține de astrofizicianul de la Harvard Avraham Loeb.
Doi cercetători americani – Jennifer Bergner de la Universitatea din California din Berkeley și Darryl Seligman de la Universitatea Cornell – prezintă o nouă teorie, în care se explică ciudatul comportament al lui Oumuama, în revista Nature. Mai puțin exotică decât precedentele, este totuși mai convingătoare. Și, în sfârșit, preia prima intuiție enunțată cu mai bine de cinci ani în urmă de un număr mare de experți: Oumuamua ar fi într-adevăr o cometă care ar accelera expulzând gaze ca o rachetă! „Concluzia este că Oumuamua este în întregime compatibilă cu comportamentul unei comete interstelare standard care a suferit modificări semnificative”, explică Jennifer Bergner într-un comunicat de presă.
Compusă în principal din gheață de apă și roci, ca toate cometele pe care le cunoaștem, Oumuamua ar fi scăpat din strânsoarea gravitațională a stelei sale, apoi „aruncată” în mediul interstelar. În timpul unei călătorii care a durat poate zeci de milioane de ani, a fost expusă permanent razelor cosmice, particule foarte energetice (electroni, protoni, atomi etc.) care pot pătrunde la zeci de metri sub gheață. Sub efectul acestei radiații, mai mult de un sfert din moleculele de apă ar fi fost scindate apoi transformate în hidrogen molecular, subliniază cercetătorii, pe baza unei serii de experimente de laborator efectuate încă din anii 1970. Și acest Hidrogen ar fi putut foarte bine să rămână prinse în mici buzunare de gheață până când Oumuamua a ajuns în Sistemul Solar.
