O genă implicată în obezitate ar putea fi responsabilă și de amplificarea efectelor pozitive ale acizilor grași Omega 3. Mecanismul de acțiune al genei respective a fost studiat de o echipă de cercetători condusă de Jose Ordovas de la „Human Nutrition Research Centre on Aging” din Boston, care l-a explicat într-un articol apărut în revista „Plos One”.
În ultimii ani au fost identificate numeroase variații genetice suspectate că ar crește riscul de obezitate, dar efectul lor s-a dovedit a fi totuși destul de limitat. De această dată, specialiștii americani și-au concentrat atenția asupra unui fragment de ADN „duplicitar” pe nume PLIN4, care conține instrucțiunile pentru sintetizarea unei proteine implicate în transferul grăsimilor din sânge în celulele țesutului adipos.
Analizând ADN-ul și măsurile biometrice a peste 3.600 de europeni, cercetătorii au observat că purtătorii unei anumite variante PLIN4 („A”) au o greutate și un indice de masă corporală superioare celor înregistrate la indivizii cu varianta „G”. În același timp însă, la aceste persoane administrarea de Omega-3 produce mai multe efecte pozitive.
Potrivit specialiștilor americani, responsabil de acest comportament duplicitar, aparent contradictoriu, este microARN-ul „miR-522”, o moleculă micuță specifică primatelor, capabilă să exercite un soi de reglaj fin asupra exprimării unor proteine-țintă. Mai exact, în acest caz, microARN-ul reușește să reducă cu 20% cantitatea de proteină PLIN4 produsă, dar doar atunci când aceasta este sintetizată de varianta “A” a genei respective.
„ Este vorba despre o descoperire importantă, care ne ajută să înțelegem mai bine felul în care genomul nostru percepe factorii de mediu, în cazul de față substanțele furnizate de dietă. Poate, într-o zi, această informație cu privire la PLIN4 și Omega-3 va fi utilă în conceperea unor diete personalizate, alături de alte variante genetice încă neelucidate”, a comentat Laurence Parnell, unul dintre cercetătorii implicați în studiu.
Sursa: Galileo.it
