Sub apă, atunci când un scafandru formează un cerc cu degetul arătător și degetul mare, înseamnă „OK”. Problema constă în faptul că gesturile subacvatice nu sunt întotdeauna ușor de distins, din cauza stării apei. Din acest motiv o echipă de cercetători chinezi au dezvoltat proiectul unei mănuși de comunicare, capabilă să transmită la suprafață, pe ecranul unui computer, semnalul transmis de scafandru cu mâna.
Proiectul realizat de o echipă de cercetători chinezi, specializați în textile inteligente, de la Universitatea Qingdao. El este descris într-un articol publicat în ACS Nano. Intrând în domeniul Internet of Underwater Things (IoUT), nu este rezervat numai scafandrilor: poate fi folosit în timpul înotului, pe ploaie, chiar și în norii de praf, oriunde lipsește vizibilitatea. Accesoriul, numit mănușă de recunoaștere a gesturilor (GRG), este inspirat de brațele stelei de mare, care umplute cu microtuburi flexibile și tactile care îi servesc drept picioare. Mănușa are zece astfel de tuburi din polidimetilsiloxan, un polimer, fiecare conectat la o articulație specifică: cele cinci care leagă degetele de palma mâinii și alte cinci care leagă falangele între ele. Deformarea tuburilor din cauza executării unui anumit gest al mâinii declanșează activitatea electrică colectată de senzori din oxid de indiu-staniu, un compus conductor. Ei sunt cei care transmit semnalul declanșat de mișcările degetelor.
Pentru ca semnalul să fie decodat și afișat inteligibil unui coechipier aflat în fața unui ecran, cercetătorii au folosit un algoritm de învățare automată. Proiectul presupune 16 gesturi diferite („OK”, „Pericol”, „Ajutor”, „Rechin”, etc.), algoritmul a fost antrenat și testat pe activitatea electrică ce emană din 150 de variante ale fiecărui gest, pentru ca el poate clasifica corect pe fiecare dintre ele.
În cele din urmă, algoritmul s-a dovedit capabil să identifice un gest cu o acuratețe de 99,8%. Dispozitivul poate fi apoi aplicat la comunicarea dintre un scafandru sau un înotător cu o echipă care rămâne pe uscat, precum și între doi scafandri care sunt prea îndepărtați sau lipsiți de vizibilitate. În acest din urmă caz, gestul poate fi tradus într-un semnal audio trimis la căști.
