O Moleculă Mică Regenerează Cartilajul la Șoarecii În Vârstă

Cercetătorii de la Stanford Medicine au descoperit o metodă revoluționară de a combate osteoartrita, o afecțiune comună care afectează unul din cinci adulți, reducând semnificativ calitatea vieții a aproximativ 33 de milioane de pacienți doar în SUA. Studiul lor, publicat în revista Science, se concentrează pe inhibarea enzimei asociate îmbătrânirii, 15-PGDH, proces ce a demonstrat o îmbunătățire semnificativă în regenerarea cartilajului la șoarecii în vârstă.

Cartilajul articular, care acoperă capetele osoase și asigură mișcarea fluidă a articulațiilor, prezintă o capacitate scăzută de reparație odată cu înaintarea în vârstă sau după accidentări. Tratamentele actuale se axează mai mult pe ameliorarea durerii și înlocuirea articulațiilor, fără a aborda pierderea cartilajului care stă la baza osteoartritei.

Cercetările anterioare au indicat că enzima 15-hidroxiprostaglandin dehidrogenază (15-PGDH) crește odată cu vârsta în mai multe țesuturi și inhibă regenerarea prin degradarea prostaglandinelor, molecule lipidice ce regulează inflamația și repararea țesuturilor. În studii anterioare efectuate pe mușchi, nervi, oase și sânge, inhibarea 15-PGDH a intensificat semnalizarea prostaglandinelor endogene și a îmbunătățit repararea țesuturilor.

Pentru a explora rolul 15-PGDH în cartilajul articular îmbătrânit și rănit, echipa a utilizat imunohistochimie pe articulațiile genunchilor de la șoareci tineri (4 luni) și în vârstă (24 de luni). Rezultatele au arătat că 15-PGDH este prezentă în multiple țesuturi articulare și este de două ori mai abundentă în cartilajul șoarecilor în vârstă.

Un grup de șoareci în vârstă a fost tratat zilnic, timp de o lună, cu un inhibitor de 15-PGDH. În urma tratamentului, genunchii șoarecilor au prezentat o creștere în grosimea și uniformitatea cartilajului, comparabilă cu cea a șoarecilor tineri. Cartilajul regenerat nu a fost fibros și aspru, ci a arătat semne ale unui cartilaj normal, cu o exprimare crescută a colagenului de tip II și a agreganului, componente principale ale cartilajului sănătos, precum și a lubrificinei, un lubrifiant de suprafață care facilitează mișcarea cartilajului cu frecare redusă.

Cercetătorii au investigat apoi dacă administrarea locală direct în articulație este suficientă într-un model de osteoartrită provocat de leziuni. Șoarecii au fost tratați cu injecții intra-articulare de inhibitor, începând cu o săptămână după leziune, de două ori pe săptămână timp de două săptămâni.

Rezultatele au fost similare cu cele observate în cazul administrării sistemice: îmbunătățirea calității cartilajului, creșterea nivelului de colagen de tip II și a agreganului/lubricinei, precum și reducerea răspunsurilor la durere.