Astronomii au descoperit recent o planetă asemănătoare Pământului, la aproximativ 4.000 de ani lumină distanță de noi, care ne-ar putea oferi o perspectivă asupra destinului propriei noastre planete peste câteva miliarde de ani, când Soarele nostru muribund se transformă într-o pitică albă.
Ca toate stelele, Soarele nostru evoluează în timp. El va rămâne fără combustibil nuclear în aproximativ cinci miliarde de ani. În acel moment, se va extinde și va deveni o gigantă roșie, o stea care probabil va avea un diametru mai mare decât orbita actuală a Pământului. Mercur și Venus, primele două planete ale Sistemului Solar, vor fi complet înghițite de Soare. În ceea ce privește Pământul, s-ar putea găsi pe o orbită nouă, mai îndepărtată sau ar putea suferi aceeași soartă.
Acest proces de transformare a Soarelui va culmina cu ejectarea straturilor sale exterioare, lăsând în urmă doar o stea foarte fierbinte, densă, numită pitică albă. Această stea va fi mult mai mică, dar va continua să atragă ceea ce rămâne din planetele sale. Dacă Pământul supraviețuiește acestei faze de gigant roșie, se va găsi pe o orbită de două ori mai îndepărtată decât cea de astăzi, cu mult dincolo de zona locuibilă, transformată într-o planetă rece și sterilă.
Noul sistem descoperit, format dintr-o pitică albă și o planetă asemănătoare Pământului, seamănă foarte mult cu ceea ce s-ar putea întâmpla cu propriul nostru sistem solar în viitorul îndepărtat. Planeta se află de fapt pe o orbită de două ori mai mare decât cea a Pământului în jurul Soarelui astăzi. Această descoperire nu este doar o simplă curiozitate astronomică; de asemenea, permite oamenilor de știință să înțeleagă mai bine etapele finale ale evoluției stelelor similare Soarelui, precum și efectul acestor transformări asupra planetelor din jurul lor. Potrivit cercetătorilor, deși această planetă se află acum în afara zonei locuibilă a stelei pitice albe, astronomii cred că ar fi putut susține condiții potrivite pentru viață atunci când steaua sa era încă o stea normală comparabilă cu Soarele. Rezultatele au fost prezentate într-un articol publicat în Nature Astronomy
Planeta respectivă a fost descoperită folosind o metodă cunoscută sub numele de microlentilă gravitațională. Această tehnică se bazează pe un fenomen prezis de teoria relativității a lui Einstein: gravitația unui obiect masiv, cum ar fi o stea, deformează spațiu-timpul și poate amplifica provenită de la stele mai îndepărtate. În 2020, planeta a amplificat pentru scurt timp lumina unei stele mai îndepărtate, situată tot în Calea Lactee, la aproximativ 25.000 de ani lumină de Pământ. Acest efect a permis cercetătorilor să estimeze prezența unei pitici albe și a două planete, inclusiv una de dimensiunea Pământului. Pentru a confirma că această stea este într-adevăr o pitică albă, astronomii au folosit telescopul Keck II în 2023. Folosind optica adaptivă, care elimină neclaritatea cauzată de atmosfera Pământului, ei au confirmat că steaua din microlentila gravitașională nu poate fi o stea normală. Luminozitatea scăzută și masa sa indică în mod clar că este o pitică albă, rămășița unei stele similare Soarelui.
Deși acest scenariu încă pare îndepărtat, pune o întrebare fascinantă: ce s-ar putea întâmpla cu umanitatea atunci când Soarele începe să se estompeze? Unii oameni de știință cred că, pe măsură ce Soarele se extinde într-o gigantă roșie, zona locuibilă a Sistemului Solar, unde viața așa cum o știm noi poate exista, se va deplasa dincolo de Pământ, în jurul planetelor gigantice precum Jupiter sau Saturn. Știm că unele dintre lunile acestor planete, precum Europa, Callisto sau Ganymede din jurul lui Jupiter sau Enceladus din jurul lui Saturn, au oceane ascunse sub suprafața lor înghețată. Dacă acestea s-ar găsi temporar în noua zonă locuibilă a gigantei roșii în care se va transforma Soarele, ar putut să ofere pentru o vreme un potențial refugiu pentru umanitate.
