O descoperire fascinantă ne îmbogățește cunoștințele despre biodiversitate. O nouă tarantula, Trichopelma grande, a fost identificată în vestul Cubei. Această specie, descrisă ca fiind cea mai mare și mai păroasă din genul Trichopelma, a fost scoasă la lumină datorită muncii lui David Ortiz, de la Universitatea Masaryk (Republica Cehă) și a lui Elier Fonseca, de la Societatea Zoologică Cubaneză. Tarantulele, păianjeni din familia Theraphosidae, sunt printre cele mai emblematice arahnide. Distribuiți mai ales in regiunile tropicale si subtropicale, se disting prin mărimea lor impunătoare, longevitatea si comportamentele lor adesea neașteptate. Spre deosebire de reputația lor de prădători de temut, acești păianjeni joacă un rol crucial în ecosistemele lor prin reglementarea populațiilor de insecte și alte animale mici. Dintre numeroasele specii de tarantule, unele sapă vizuini, altele țes pânze pe pământ sau adoptă un stil de viață arboricol. Diversitatea lor morfologică și comportamentală îi fascinează pe cercetători, la fel ca și adaptările lor unice la habitatele variate pe care le ocupă.
În această gamă bogată de diversitate, genul Trichopelma rămâne relativ necunoscut. Acest grup de tarantule, distribuite în principal în Caraibe și America Centrală, este cunoscut pentru stilul său de viață terestru. Speciile din acest gen sapă vizuini, o tehnică ingenioasă care le permite să captureze prada în timp ce se protejează de prădători. În ciuda habitatului lor discret, membrii Trichopelma prezintă adesea caracteristici fizice distinctive, cum ar fi modele colorate sau adaptări specifice la mediul lor. Recent, cercetătorii au identificat o nouă specie aparținând acestui gen numită Trichopelma grande. Ea a fost prezentată într-un articol publicat în Journal of Natural History.
Identificată în vestul Cubei, Trichopelma grande se remarcă nu numai prin dimensiunea sa impunătoare, ci și prin caracteristicile sale neobișnuite. Masculii adulți au păr lung, cu pene pe părțile mijlocii și inferioare ale picioarelor, o caracteristică mai frecventă în rândul tarantulelor de copac. Această specie trăiește a la sol, in vizuini camuflate, comportament tipic membrilor genului sau. Abdomenul său prezintă un model unic: o combinație de pete și benzi alternate întunecate și luminoase cu o dungă longitudinală mai deschisă în centru. Partea superioară a corpului său este căptușită cu fire de păr castaniu, în timp ce centrul său, neted și maro închis, contrastează puternic. Pe lângă dimensiunea sa impresionantă, dimensiunea capului său o depășește pe cea a tuturor celorlalte specii cunoscute din genul Trichopelma.
Descoperirea acestei tarantule a avut loc în Parcul Național Viñales. Insulele Antilelor Mari, care includ Cuba, sunt renumite pentru biodiversitatea lor endemică, favorizată de milioane de ani de izolare geografică. Această izolare a permis într-adevăr speciilor să evolueze în moduri unice, creând în același timp ecosisteme complexe în care fiecare element joacă un rol esențial. Cercetătorii au colectat patru exemplare, toate situate într-o zonă restrânsă cu o rază de mai puțin de douăzeci de kilometri. Acest teritoriu limitat, asociat cu raritatea indivizilor observați, ridică întrebări importante pentru conservarea speciei. Această distribuție restrânsă l-ar putea face într-adevăr deosebit de vulnerabilă.
Trăsăturile distinctive ale Trichopelma grande au fost confirmate de o analiză. ADN-ul extras din specimene a fost comparat cu cel al altor douăzeci și șapte de genuri de tarantule din familia Theraphosidae. Rezultatele au plasat apoi această specie ca o rudă apropiată a Trichopelma laselva, o specie originară din Costa Rica. Descoperirea Trichopelma grande subliniază importanța păstrării habitatelor naturale unice precum cele din Cuba. Deși regiunea Viñales este protejată, amenințările globale precum schimbările climatice și activitățile umane ar putea pune în pericol acest ecosistem fragil.
