O echipă a făcut recent o descoperire fascinantă în sistemul planetar K2-360, situat la câteva sute de ani lumină de Pământ. Cercetătorii au detectat într-adevăr o exoplanetă care provoacă limitele înțelegerii actuale a planetelor stâncoase: K2-360 b. Acest super-Pământ de „perioadă ultrascurtă” are caracteristici excepționale care îl fac cea mai densă planetă de tipul său descoperită vreodată. Ele au fost prezentate într-un articol publicat în Scientific Reports.
K2-360 b este o planetă care orbitează în jurul stelei sale în doar 21 de ore. Cu o rază de aproximativ 1,6 ori mai mare decât a planetei noastre, ar putea părea puțin mai masivă. Cu toate acestea, masa sa este impresionantă și ajunge la aproape 7,7 ori mai mare decât cea a Pământului. Această combinație de dimensiune și masă face din K2-360 b o planetă cu o densitate extrem de mare, asemănătoare cu cea a plumbului. Această caracteristică îl deosebește de toate celelalte super-Pământuri cunoscute până în prezent. Prin urmare, este un obiect valoros de studiu pentru astronomii care caută să înțeleagă cum se formează și evoluează planetele stâncoase în medii extreme.
Datorită orbitei extrem de apropiate de steaua sa, această lume se confruntă cu o căldură intensă, ceea ce îi face pe astronomi să-și imagineze că ar putea fi acoperită de un ocean de magmă. Planeta ar fi putut suferi și ea o evoluție complexă. Este posibil ca inițial să fi avut o atmosferă groasă, asemănătoare cu cea a lui Uranus sau Neptun, dar steaua sa a erodat-o treptat. Ca urmare, planeta și-ar fi pierdut stratul gazos, lăsând în urmă doar miezul său dens și stâncos. Acesta este probabil lotul celor mai multe planete apropiate de stea lor. Doar nucleele dense, stâncoase, rămân după miliarde de ani de evoluție.
Pentru a explica densitatea excepțională a K2-360 b, echipa de cercetători consideră că planeta are un nucleu de fier gigantic. Aceasta ar reprezenta aproximativ 48% din masa totală, sau aproape de patru ori masa de fier a pământului. Acest nucleu este probabil înconjurat de o manta stâncoasă, iar suprafața planetei ar putea fi acoperită cu un strat de magmă din cauza căldurii intense pe care o primește de la stea sa.
Sistemul găzduiește și o a doua planetă, K2-360 c, care orbitează mai lent, o dată la 9,8 zile. Spre deosebire de K2-360 b, nu trece prin fața stelei sale din punctul nostru de vedere, sugerând că orbitele lor respective sunt înclinate. Potrivit modelelor dinamice ale cercetătorilor, K2-360 c ar fi putut juca un rol major în repoziționarea lui K2-360 b pe orbita sa actuală, extrem de aproape de steaua sa. Procesul, numit „migrație cu excentricitate ridicată”, ar putea explica de ce planeta interioară, K2-360 b, și-a văzut orbita deplasându-se de la o traiectorie foarte eliptică la o orbită circulară, ultra-rapidă. Acest fenomen este cauzat de interacțiunile gravitaționale dintre cele două planete care ar fi modificat traiectoriile respective ale acestor corpuri cerești.
