O mică sondă spațială aflată pe orbita circumterestră a interceptat pentru prima oară vântul interstelar, detectând patru tipuri de atomi care își au originea în stele îndepărtate și au traversat Universul pentru a ajunge în proximitatea Pământului.
Noile măsurători realizate cu Exploratorul de Frontieră Interstelară (IBEX) le oferă astronomilor o timidă perspectivă asupra cosmosului din afara sferei de influență a Soarelui, precum și câteva indicii referitoare la modul și la locul formării sistemului nostru solar.
IBEX orbitează în jurul planetei noastre, dar cartografiază marginea heliosferei, adică cele mai îndepărtate frontiere ale Sistemului Solar. Particulele radiate de Soare creează în jurul sistemului planetar în care ne aflăm un fel de bulă protectoare, care apără corpurile de influența razelor cosmice, din exterior.
Granița dintre bula heliosferică și vântul interstelar este un loc misterios și de mare interes pentru astronomi. Sondele Voyager se află chiar acum în apropierea aceste regiuni pentru a executa propriile măsurători asupra bizarei limite a sistemului nostru solar.
În ciuda influenței protectoare a scutului heliosferic, unele particule cosmice reușesc totuși să pătrundă în spațiul interplanetar. Aceste particule sunt resturi ale stelelor explodate trimise prin Spațiu.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201202/w540/ibex_46133100.jpg\")
Particulele încărcate ale vântului solar resping cu putere vântul cosmic, dar unele particule neutre trec de ele. Acestea sunt particulele pe care IBEX le caută încă de la lansarea sa în 2008. Acum a găsit câteva, fiind vorba despre atomi neutri de hidrogen, oxigen și neon.
Analizând „recolta”, cercetătorii au descoperit o rată de 74 de atomi de oxigen la fiecare 20 de atomi de neon în vântul interstelar. În sistemul nostrul solar, există 111 atomi de oxigen pentru fiecare 20 de atomi de neon. Acest lucru înseamnă că Sistemul Solar are mai mult oxigen decât spațiul cosmic dimprejurul nostru, iar motivul nu este clar.
Este posibil fie să ni se fi format căminul într-un mediu cosmic mai bogat în oxigen pe care l-am părăsit apoi sub form Sistemului Solar, care plutește prin Calea Lactee, fie se poate ca oxigenul interstelar să fie înglobat în gheață și să nu se poate mișca liber prin Spațiu.
Alături de depistarea unei rate scăzute de oxigen, IBEX a determinat că vântul interstelar se deplasează mai încet și dintr-o direcție diferită decât se credea anterior. Înțelegerea modului în care vântul solar interacționează cu vântul interstelar ne-ar poate ajuta să determinăm dimensiunea și forma sistemului nostru solar, sunt de părere experții.
