O stea de masă mică, numită CWISE J124909+362116.0 (J1249+36), se deplasează prin Calea Lactee cu o viteză uluitoare de peste două milioane de kilometri pe oră. Descoperită datorită eforturilor cercetătorilor amatori care participă la proiectul Backyard Worlds: Planet 9, această stea ar fi putut fi victima unei explozii de supernovă sau a trecut prea aproape de o gaură neagră. Cercetarea originii lui J1249+36 ar putea nu numai să clarifice misterul care o înconjoară, ci și să ne îmbogățească înțelegerea dinamicii extreme din galaxia noastră.
J1249+36 a fost observat pentru prima dată în datele colectate de Wide-field Infrared Survey Explorer (WISE) al NASA. Pentru a descoperi secretele acestei stele, astronomul Adam Burgasser și echipa sa de la Universitatea din California din San Diego au observat spectrul infraroșu al acesteia la Observatorul WM Keck din Maunakea, Hawaii (Statele Unite). Rezultatele obținute și analiza lor au fost prezentate în cadrul celui de al 244-lea Congres al Astronomilor Americani. Cercetătorii au descoperit că J1249+36 aparține clasei de subpitice L, stele foarte vechi și rare caracterizate prin mase și temperaturi relativ scăzute. Analizele au arătat, de asemenea, că steaua se mișca cu o viteză suficientă pentru a se putea elibera într-o zi de „gherele gravitaționale” ale Căii Lactee. Oricum, originea acestei viteze rămâne misterioasă. Au fost propuse două scenarii principale pentru a explica acest fenomen: o expulzare datorată unei supernove a unei „stele vampir” sau o ejecție cauzată de o interacțiune cu găurile negre.
În primul scenariu, J1249+36 ar fi fost însoțitorul stelar al unei pitice albe, un tip de stea „moartă” care renaște prin sugerea materialului dintr-o stea din apropiere. Această acumulare de material poate împinge pitica albă peste limita Chandrasekhar (de 1,4 ori masa Soarelui), provocând o explozie cataclismică numită supernova de tip Ia. Acesta din urmă distruge complet pitica albă, eliberând însoțitorul său stelar la o viteză orbitală mare. Deși acest scenariu este plauzibil, lipsesc dovezi directe, deoarece rămășițele exploziei probabil s-au disipat cu milioane de ani în urmă.
Al doilea scenariu prevede că J1249+36 și-a început viața într-un roi globular care este o zonă compactă care conține mii, chiar milioane de stele. Stelele se concentrează spre centrul acestor grupuri, unde pot să se afle și găurile negre de diferite mase. Interacțiunile complexe dintre o stea și un sistem binar de găuri negre o pot expulza apoi cu o viteză fenomenală, până în punctul de a o putea propulsa din clusterul său original, deși acest fenomen este rar. Simulările au arătat că acest tip de interacțiune ar putea plasa efectiv o stea pe o traiectorie similară cu cea observată cu J1249+36. În plus, traiectoria sa se referă la o regiune densă a spațiului, potențial locația unui roi globular necunoscut.
Echipa de cercetători intenționează acum să examineze compoziția elementară a J1249+36 pentru a-i clarifica originea. Într-adevăr, ar putea dezvălui indicii despre nașterea sa, fie de la o supernova pitică albă, fie de la un cluster globular. Oricare ar fi originea sa, descoperirea lui J1249+36 oferă o oportunitate unică de a studia stelele din această categorie și mecanismele care le propulsează prin galaxie.
