Descoperirea recentă a unui nou tip de lemn de către oamenii de știință ne schimbă înțelegerea clasificărilor botanice tradiționale. Numit lemn intermediar, provine din două specii de arbori: arborele de lalele Virginia și arborele de lalele chinezești, din genul Liriodendron. Această descoperire evidențiază complexitatea structurii celulare a lemnului și sugerează implicații potențial importante pentru combaterea schimbărilor climatice prin proprietățile sale unice de sechestrare a carbonului.
În mod tradițional, copacii sunt clasificați în două mari categorii: angiosperme, numite colocvial lemn de esență tare, și gimnosperme, cunoscute sub denumirea de rășinoase. Aceste clasificări nu se bazează pe densitatea lemnului, ci mai degrabă pe modul în care copacii își dispersează semințele. Lemnul de esență tare, cum ar fi stejarii și arțarii, își dispersează semințele închise în fructe sau cochilii, în timp ce lemnele de esență moale, cum ar fi coniferele, are semințele expuse. La nivel microscopic, lemnul de esență tare și cele de rășinoase diferă și prin structura pereților celulari. Cel de esență tare au fibrele mai înguste, de aproximativ cincisprezece nanometri în diametru, care contribuie la rigiditatea și rezistența lemnului. În schimb, fibrele din lemnul de esență moale măsoară aproximativ douăzeci și cinci de nanometri în diametru.
Studiind aceste structuri microscopice, cercetătorii au descoperit însă că lemnul arborilor de lalele din Virginia și din China are fibrele care măsoară aproximativ douăzeci de nanometri în diametru, situându-se astfel între măsurătorile tipice ale lemnelor de esență tare și ale celor moale. Această structură fibrele intermediară distinge aceste două specii de alți copaci și ar putea explica unele dintre caracteristicile lor unice. Studiul a fost publicat în New Phytologist.
Analiza celulară a arătat că acești copaci au evoluat cu 30 până la 50 de milioane de ani în urmă, o perioadă în care concentrația de CO2 din atmosferă a scăzut rapid. Arborii de lalele au dezvoltat astfel o capacitate excepțională de a capta și stoca carbon pentru a se adapta la aceste condiții particulare, ceea ce face din lemnul intermediar o resursă potențial valoroasă în lupta împotriva schimbărilor climatice. Descoperirea este cu atât mai interesantă cu cât arborii de lalele din Virginia și din China sunt capabili să crească rapid. Prin urmare, oamenii de știință consideră că integrarea acestor copaci în programele de captare a carbonului s-ar putea dovedi deosebit de utilă în contextul actual al crizei climatice. În plus, proprietățile unice ale lemnului intermediar ar putea inspira noi abordări ale managementului pădurilor și dezvoltării durabile.
