ANTONIU ZAMFIR, Managerul Operei Române Craiova și regizorul spectacolului TOSCA: „Opera cucerește tehnologia!”
La Craiova, pe 6 iunie, va avea loc o premieră națională: primul spectacol de operă montat în România într-un decor sută la sută natural – Parcul „Nicolae Romanescu”, cel mai mare parc natural din sud-estul Europei. Iar recordul nu se oprește aici: montarea spectacolului „Tosca” de G. Puccini, în regia lui Antoniu Zamfir va avea dotări tehnice de ultimă oră, aducând noțiunea de spectacol de operă într-o altă eră. Era tehnologiei! Evenimentul este organizat de Opera Română Craiova, cu sprijinul Primăriei Municipiului Craiova și al Consiliului Local Craiova și își propune să ofere publicului o experiență inedită în relația cu spectacolul de operă.
Domnule Zamfir, am aflat deja despre artificiile tehnice pe care le veți folosi pe 6 iunie. Ce echipamente vor fi folosite pentru realizarea proiecțiilor?
Pentru realizarea proiecțiilor vor fi folosite trei proiectoare de 25.000 de lumeni, cu lentilă de 4.5/5 și cicloramă cu dimensiunile de 12/10 metri.
Proiecțiile de video mapping vor reproduce în aer liber decorul specific unei scene de operă, cu toate elementele? Va fi o reprezentare realistică, tradițională sau va conține și detalii fanteziste ?
Proiecțiile de video mapping vor întregi decorul spectacolului, alături de decorurile tradiționale – pereți laterali, practicabile, elemente de recuzită. Nu există detalii fanteziste. Ne dorim însă ca spectatorii să trăiască o altfel de experiență în relația lor cu spectacolul de operă. Publicul nu va avea nicio secundă impresia că urmărește un spectacol indoor. Poate doar la nivelul calității acusticii ne dorim să ne apropiem cât mai mult de experiența auditivă dintr-o sală de spectacol. În rest, garantăm că emoția va fi diferită! Spectatorii vor viziona și vor audia spectacolul din perspective cu mult mai diferite decât poate oferi sala de spectacol – de pildă, avem o categorie de bilete pentru canapelele ce vor fi poziționate pe pontoane plutitoare.
Va exista un singur astfel de decor „virtual” sau el se va transforma pe parcursul spectacolului? Va fi static sau dinamic ?
Spectacolul se va desfășura pe trei scene diferite. Fiecărui act îi va aparține o scenă distinctă. Pentru fiecare dintre cele trei acte vor exista trei decoruri virtuale care vor întregi scenografia. În actul I și actul al II-lea, decorul realizat cu ajutorul proiecțiilor de video mapping va fi static, iar în actul final, actul al III-lea, decorul realizat cu ajutorul proiecțiilor de video mapping va fi dinamic.
În ce vor consta proiecțiile 3-D?
Actul I va aduce proiectarea pe piciorul de piatră al podului suspendat din Parcul Nicolae Romanescu, la dimensiuni de 6/4 metri, a unui tablou care o înfățișează pe Maria Magdalena pictată de către Mario Cavaradosi, personajul principal masculin din Operă. În actul al doilea va fi proiectat, pe ciclorama așezată în spatele scenei, interiorul Palatului Farnese, în care își are biroul Baronul Scarpia, cel de-al doilea personaj principal masculin din opera „Tosca”. Actul III-lea aduce proiectarea pe piciorul de piatră al podului suspendat a unei imagini prefigurând Turnul Castelului Sant-Angelo, care la finalul operei (după sinuciderea Floriei Tosca), va fi ,,demolat” sugerând distrugerea acestuia cauzată de un cutremur.
Artiștii sau spectatorii vor interacționa în vreun fel cu proiecțiile? Va exista interactivitate?
Întrucât proiecțiile vor sugera o parte din decorurile operei, artiștii vor interacționa cu proiecțiile în sensul desfășurării acțiunii acestora în cadrul decorurilor proiectate. Spectatorii nu vor interacționa cu proiecțiile, dar vor avea parte de alte surprize.
Imaginile proiectate sunt special create și adaptate la mediul peste care vor fi suprapuse?
Da, imaginile proiectate sunt special create pentru acest spectacol și adaptate la spațiul oferit de cele trei scene utilizate în realizarea spectacolului. Ele nu pot fi utilizate nicăieri altundeva.
Cum au fost realizate și ce surse de inspirație au?
Imaginile sunt în curs de realizare de către reprezentanții firmei din Italia care va asigura proiecțiile, iar sursa de inspirație o constituie decorurile de spectacol, deja existențe, imaginile ce urmează să fie realizate urmărind încadrarea în unitatea stilistică a scenografiei clasice. Practic, spectacolul se ,,construiește” acum – nu este o producție importată, ci gândită special pentru români și mai ales pentru publicul Operei Române Craiova.
Care sunt provocările tehnice ale unei astfel de inițiative îndrăznețe?
Cred că însăși ideea de a face un astfel de eveniment este o provocare tehnică, în primul rând. Pentru că, deși artiștii întâmpină o provocare prin faptul că interpretează într-un spațiu deschis, iar mișcarea scenică este mult mai solicitantă, totuși ei urmează partitura clasică. Însă realizarea unui astfel de spectacol în cel mai mare parc natural din sud-estul Europei este marea provocare pe care Opera Română Craiova și-o asumă cu responsabilitatea lucrului bine făcut. Cred că reușita îmbinării proiecțiilor video cu decorurile clasice într-un tot unitar este principala provocare tehnică.
Locul a fost ales și din rațiuni de eficiență și compatibilitate cu proiectul? Ce s-a luat în considerare în procesul de selecție?
Locul a fost stabilit doar din considerentul spațiului ofertant din punct de vedere al „decorului natural” din respectiva zonă a Parcului Nicolae Romanescu, unde vor fi montate cele trei scene. Ulterior au fost contactați artiștii din Italia, cărora le-a fost solicitată în mod expres conceperea unor imagini care să fie compatibile atât cu decorul natural oferit de Parcul Nicolae Romanescu, cât și cu decorul clasic al spectacolului „Tosca” de G. Puccini, existent deja în repertoriul Operei Române Craiova. A fost o muncă efectivă de jumătate de an de la momentul măsurătorilor și până acum.
Acest tip de spectacol este mai mult un artificiu ocazional, episodic, sau pavează drumul către o nouă eră a entertainment-ului, inclusiv cult, în care vom asista la o îndesire a manifestărilor de acest fel?
Pentru România cu siguranță va fi o premieră! Nu suntem însă primii din lume care realizăm spectacole de Operă cu proiecții 3D. Suntem primii care fac acest lucru în România, cu un titlu clasic, montat integral într-o manieră atât de… tehnică și artistică totodată. La nivel mondial, există numeroase spectacole realizate în săli specifice, unde este utilizată această tehnologie. Pentru noi este o provocare realizarea unui astfel de eveniment în aer liber, într-un decor natural feeric, cu ajutorul proiecțiilor de video mapping. Pentru România cu siguranță va fi un pas înainte în dorința noastră de a ne alinia scenelor internaționale de prestigiu. Dacă vorbim realist, aceste spectacole, tocmai pentru desfășurarea de forță care o presupun la această dimensiune, nu pot fi altfel decât episodice în stagiunile Operelor. M-aș bucura să asistăm la vremurile în care din ce în ce mai multe instituții de cultură să realizeze spectacole grandioase și de calitate. Nu cred totuși că aceste spectacole-mamut ar trebui să înlocuiască spectacolele din sălile dedicate, cu tradiție în lumea Operei.
Cum ar putea evolua în continuare spectacolele puternic asistate de știință și tehnologie, ce altfel de implementări de acest fel se întrezăresc?
Într-o eră a tehnologizării excesive a fiecărui domeniu de activitate, consider că utilizarea tehnologiilor multimedia în domeniul spectacolelor de operă va lua amploare în anii care urmează. Aș îndrăzni doar să-mi imaginez că am putea urmări spectacolele de acasă, cu ochelari VR care să ne facă martorii cât se poate de prezenți ai scenei în care Violetta din Traviata se sacrifică pentru iubirea ce i-o poartă lui Alfredo sau scena în care Madamme Butterfly își cântă iubirea pentru ofițerul American Pinkerton. Totuși, nicio tehnologie din lume nu va înlocui emoția pe care o trăiești ascultând live Marile Voci ale scenei clasice. Adică Opera cucerește tehnologia și nu invers!
