O bijuterie culturală și martor al unei istorii de mai bine de două mii de ani, orașul istoric Alexandria este astăzi amenințat de un inamic invizibil, dar devastator: creșterea nivelului mării trage un semnal de alarmă în timp ce prăbușirile clădirilor se înmulțesc într-un ritm îngrijorător. Acest fenomen legat de schimbările climatice pune în pericol una dintre cele mai mari comori ale umanității.
Fondată în anul 331 î.Hr. de Alexandru cel Mare, Alexandria este unul dintre cele mai emblematice orașe ale Antichității. De la crearea sa, a devenit un centru de cultură, cunoaștere și comerț care a atras gânditori, oameni de știință și artiști din tot bazinul mediteraneean. Biblioteca sa legendară, considerată cea mai mare și mai prestigioasă a timpului său, adăpostește sute de mii de manuscrise, făcând din Alexandria un centru de cunoaștere. Farul din Alexandria, construit pe insula Pharos, a fost o ispravă arhitecturală și tehnică care se numără printre cele șapte minuni ale lumii antice. Aceste monumente simbolizează măreția și influența acestui oraș cosmopolit. Alexandria este, de asemenea, strâns legată de figuri istorice majore precum Cleopatra, ultima regină a Egiptului ptolemeic. Relația sa cu Iulius Cezar și Marcu Antoniu a marcat istoria și a întărit locul Alexandriei în imaginația colectivă.
Astăzi, în ciuda secolelor care au trecut, Alexandria rămâne un oraș vibrant, bogat într-o moștenire arhitecturală și culturală unică. Străzile sale înguste, monumentele istorice și amestecul de influențe orientale și mediteraneene atrag vizitatori din întreaga lume. Această bogăție este acum serios amenințată de un inamic tăcut și implacabil: creșterea nivelului mării și eroziunea coastei.
Pentru a înțelege amploarea problemei, cercetătorii au folosit o combinație de tehnici avansate. Analizând imaginile prin satelit realizate între 1974 și 2021 și comparându-le cu hărțile istorice datând din 1887, 1959 și 2001, ei au putut observa retragerea litoralului și pierderea progresivă a terenului. Studiile izotopice ale solurilor au arătat, de asemenea, că clădirile se prăbușesc de jos în sus, confirmând rolul crucial al pătrunderii apei sărate. Cifrele sunt alarmante. Potrivit unui studiu publicat în revista Earth’s Future, numărul de prăbușiri de clădiri de pe coastă în Alexandria a crescut de la aproximativ una pe an la 40 pe an în ultimul deceniu. Între 2001 și 2021, 280 de clădiri s-au prăbușit, provocând moartea a 85 de persoane. Mai rău, alte 7.000 de structuri sunt acum amenințate.
Această accelerare dramatică este direct legată de creșterea nivelului mării Din 1880, nivelul mediu al mării a crescut cu 20 până la 23 de centimetri, inclusiv cu 10 centimetri numai din 1993. Dacă nu se iau măsuri pentru combaterea schimbărilor climatice, această creștere ar putea ajunge la 2,2 metri până în 2100. Fenomenul din spatele prăbușirii treptate a Alexandriei este complex, dar bine documentat. Creșterea nivelului mării face ca apa sărată să pătrundă în solul de sub oraș, un proces cu consecințe multiple și distructive.
În primul rând, această infiltrare slăbește fundațiile prin erodarea straturilor de pământ care le susțin, ceea ce face clădirile din ce în ce mai instabile. Apoi, mișcarea progresivă a apelor subterane provoacă alunecări de teren și tasări, ceea ce crește și mai mult vulnerabilitatea infrastructurii. La aceasta se adaugă coroziunea structurilor: apa sărată atacă cadrele de oțel ale clădirilor, ceea ce accelerează deteriorarea acestora și crește considerabil riscul de prăbușire. Cifrele ilustrează gravitatea situației: unele zone din Alexandria se confruntă cu o eroziune de până la 24 până la 36 de metri pe an, o rată alarmantă care arată cât de amenințat este acest oraș istoric.
Confruntați cu această amenințare în creștere, oamenii de știință propun mai multe strategii pentru a proteja Alexandria și a limita daunele cauzate de creșterea apelor. Printre aceste soluții se numără construcția de bariere de coastă, precum dune sau diguri, care ar încetini eroziunea prin reducerea impactului valurilor asupra liniei de coastă. O altă măsură esențială ar fi ridicarea celor mai vulnerabile clădiri: prin ridicarea acestor infrastructuri s-ar reduce expunerea acestora la apa sărată, păstrându-și astfel fundațiile. În zonele cele mai expuse riscului, relocarea rezidenților pare a fi o opțiune necesară, pentru a le asigura siguranța în fața potențialului prăbușire a clădirii.
Deși aceste inițiative necesită investiții semnificative și implementare rapidă, ele sunt cruciale pentru protejarea acestui oraș cu patrimoniul său excepțional.
