Pe 26 septembrie 2022, NASA a realizat o premieră mondială, lovind în mod deliberat un asteroid folosind sonda Double Asteroid Redirection Test (DART). Inovatoare din multe puncte de vedere, această misiune ar putea avea și consecințe neașteptate pentru planeta noastră, inclusiv crearea potențială a unei ploaie de meteori create de om.
Misiunea DART marchează un punct de cotitură semnificativ în strategia de apărare planetară. Obiectivul NASA a fost de a testa o metodă de deviere a asteroizilor potențial amenințători, folosind un impactor cinetic pentru a le modifica traiectoria. Pentru a face acest lucru, DART a vizat asteroidul Dimorphos, un mic corp ceresc care orbitează în jurul însoțitorului său mai mare, Didymos.
Pe 26 septembrie 2022, sonda s-a izbit de Dimorphos cu o viteză de 24.000 km/h. Impactul a avut efecte notabile: nu numai că traiectoria lui Dimorphos a fost modificată, reducându-și perioada orbitală în jurul lui Didymos cu aproape treizeci de minute, dar coliziunea a scos la iveală și alte două lucruri. În primul rând, rezultatele au arătat că Dimorphos a fost un asteroid liber format din resturi, ceea ce indică faptul că el s-ar fi putut forma din materialul ejectat de la partenerul său mai mare, Didymos. În plus, în loc să creeze pur și simplu un crater de impact, coliziunea cu DART pare să fi remodelat complet Dimorphos, un proces numit deformare globală. Acest test a demonstrat că tehnica impactului cinetic este o metodă viabilă pentru devierea asteroizilor și protejarea planetei noastre împotriva potențialelor coliziuni.
Imaginile realizate după impact au dezvăluit că o mulțime de resturi au fost aruncate în spațiu după impact. Un nou studiu, postat pe baza de preprinturi arXiv, dezvăluie implicații fascinante pentru aceste fragmente de asteroizi. Cercetătorii au folosit un supercomputer NASA pentru a analiza datele culese de satelitul LICIACube al Agenției Spațiale Europene care a însoțit DART în timpul impactului. Mai precis, cercetătorii au simulat traiectoria a trei milioane dintre aceste fragmente ejectate. Apoi au descoperit că unele ar putea ajunge la Pământ sau la sistemul Pământ-Lună în deceniile următoare. Fragmentele ejectate ar fi mici, variind între treizeci de micrometri și zece centimetri în diametru. Deși aceste ele nu prezintă niciun pericol pentru viața terestră din cauza dimensiunilor lor reduse, sosirea lor în atmosferă ar putea totuși să creeze urme de lumină spectaculoase, care ar da apoi naștere primelor ploaie de stele căzătoare provocate de oameni.
Cele mai mici fragmente, care călătoresc cu o viteză de 5.400 km/h, ar putea ajunge pe planeta noastră în șapte ani conform calculelor. Ele ar putea fi prea mici pentru a provoca stele căzătoare vizibile. Pe de altă parte, fragmentele mai mari, care se mișcă cu o viteză mai mică, ar putea produce o nouă ploaie de meteori poreclită Dimorfide. Este dificil de prezis exact când vor ajunge aceste fragmente și dacă vom avea ocazia să observăm acest fenomen.
