Un nou studiu tocmai a depășit un prag important în înțelegerea noastră a atmosferelor exoplanetare. Astronomii tocmai au realizat prima hartă 3D a atmosferei exoplanetei Tylos, cunoscută și sub numele de WASP 121-b. Această lume fascinantă, situată la 900 de ani lumină de Pământ, dezvăluie un climat complet nou, care ne provoacă cunoștințele despre meteorologie și condițiile atmosferice. Rezultatul a fost prezentat într-un articol publicat în Nature.
Tylos este un Jupiter ultra fierbinte, un gigant gazos care orbitează atât de aproape de stea sa, încât perioada sa orbitală durează doar treizeci de ore. Aceasta înseamnă că planeta finalizează o revoluție în jurul stelei sale în puțin mai mult de o zi pe Pământ. Această proximitate extremă creează un contrast izbitor de temperaturi între partea expusă la lumina stelei și cealaltă parte, scufundată în noaptea eternă. Planeta este, de asemenea, blocată mareic, un fenomen întâlnit și pe Luna noastră. O parte a planetei se află mereu în fața stelelor sale, creând un climat arzător pe o parte și o parte înghețată de noapte. Acest lucru are consecințe profunde pentru atmosfera și clima din Tylos, permițând cercetătorilor să o studieze în moduri fără precedent.
Pentru a sonda atmosfera lui Tylos într-un asemenea detaliu, astronomii au folosit un instrument de ultimă oră, ESPRESSO, montat pe Very Large Telescope (VLT) al Observatorului European de Sud (ESO) din Chile. Cu acest echipament, cercetătorii au putut observa straturi specifice ale atmosferei planetei în trei dimensiuni, o premieră în istoria astronomiei. Prin observarea variațiilor luminii și a semnăturilor spectrale în diferite straturi atmosferice, aceștia au reușit să identifice elemente precum sodiul, hidrogenul, fierul și chiar titanul, invizibili anterior la această scară. Această performanță a permis oamenilor de știință să întocmească o hartă detaliată a atmosferei, un progres major în studiul exoplanetelor. Studiind aceste straturi diferite, cercetătorii au observat fenomene meteorologice uluitoare.
Descoperirile făcute de echipa de cercetători sunt pe cât de surprinzătoare, pe atât de fascinante. Una dintre cele mai remarcabile este prezența vântului de fier din atmosfera exoplanetei Tylos. Aceste vânturi, produse de temperaturile extreme de pe partea de zi a planetei, se mișcă cu viteze mari, măturând suprafața sa ca niște tornade metalice.
Deasupra acestui strat, astronomii au detectat și un jet de sodiu extrem de rapid. Acesta din urmă circulă mai repede decât planeta însăși, dar în aceeași direcție, creând o mișcare dinamică care nu a fost niciodată observată pe nicio altă planetă. În vârful acestei structuri complexe, un strat de hidrogen se pierde în spațiu și se suprapune acestor jeturi de particule mai grele. Acest fenomen este deosebit de fascinant, deoarece sugerează că atmosfera din Tylos este în continuă schimbare, straturile inferioare fiind amestecate și lovite de curenți puternici de aer.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale studiului este descoperirea unui curent jet care trece prin atmosfera lui Tylos. Acest curent, care se extinde pe jumătate din planetă, transportă cantități mari de gaz din partea fierbinte din timpul zilei către partea mai rece a planetei. Acest mecanism de redistribuire termică este foarte diferit de orice observat pe Pământ sau chiar pe alte planete. Curentul jet de pe Tylos este atât de puternic încât acționează ca un adevărat motor meteorologic, scuturând violent straturile superioare ale atmosferei. Pentru a face o idee despre intensitatea sa, chiar și cele mai violente uragane din Sistemul nostru Solar par calme prin comparație. Acest fenomen dezvăluie cât de extreme sunt condițiile meteorologice de pe Tylos și cât de complexe sunt acestea decât ne-am imaginat anterior.
Acest studiu nu este doar fascinant din punct de vedere științific, ci provoacă modelele noastre actuale de vreme. Fenomenele observate pe Tylos arată de fapt că atmosferele exoplanetelor pot funcționa într-un mod total diferit de cele pe care le cunoaștem pe Pământ. De exemplu, vânturile de fier și jeturile de sodiu provoacă concepțiile clasice despre circulația atmosferică și arată că fiecare planetă poate avea o dinamică atmosferică unică.
Cercetătorii cred că acest studiu deschide calea spre studierea exoplanetelor mai mici, cum ar fi lumi stâncoase asemănătoare Pământului. Viitoarele misiuni spațiale, făcute posibile de telescoape mai puternice, cum ar fi Telescopul Extrem de Mare (ELT), ar trebui să permită studierea altor atmosfere exoplanetare cu o precizie și mai mare.
Loading ...
