Tehnologia protezelor, menite să înlocuiască membrele amputate ale persoanelor (și uneori chiar pe cele ale animalelor), a atins un nivel respectabil din punct de vedere al materialelor folosite și al corectitudinii anatomice, dar mai are, încă, mult de progresat pe terenul funcționalității.
Protezele nu se vor ridica niciodată la nivelul organelor reale, atâta vreme cât „gazda” le va percepe mereu ca pe prelungiri artificiale ale propriului organism, neaparținându-i natural.
Ei bine, acest lucru ar putea fi pe cale să se schimbe, prin cercetarea unei echipe științifice alcătuită din savanți ai Laboratoarelor Naționale Sandia, din ingineri de la Universitatea din New Mexico și din specialiști ai Centrului Oncologic Anderson, care au testat deja cu ceva succes posibilitatea conectării protezelor la sistemul nervos uman.
Deși acest demers al savanților se află încă într-un stadiu incipient, ei ar putea fi pe cale să realizeze interfețe directe de tip proteză neuronală, adică brațe, picioare și chiar degete robotice capabile de mișcări agile, capabile să perceapă variațiile termice și chiar cele mai fine atingeri, întocmai precum membrele construite de natură.
Metoda cercetătorilor constă în dezvoltarea unei substanțe sintetice menită să funcționeze precum o structură artificială de tip schelă ce poate susține dezvoltarea țesuturilor, înseilând cu precizie nervii periferici secționați cu protezele „bionice”. Materialul din care este realizată schela trebuie neapărat să fie flexibil și fluid, dar și extrem de conductiv, pentru că semnalele nervoase sunt foarte subtile.
Pentru a imita comportamentul unui apendice real și relația acestuia cu creierul și cu trupul, o interfață de tip proteză neuronală trebuie să transmită mii de semnale diferite în fiecare secundă. Dincolo de restabilirea legăturilor nervoase, inginerii implicați în proiect contribuie la realizarea interfeței și prin dezvoltarea unor polimeri biocompatibili, meniți să reproducă proprietățile țesuturilor nervoase. Materialul este poros, pentru ca nervii să se poată extinde prin el, și ticsit cu electrozi, pentru a îmbogăți conductivitatea.
Chirurgii au aplicat substanța artificială de tip schelă pe nervii secționați ai piciorului unui șoarece, iar în scurt timp propriile fibre nervoase ale rozătoarei au început să crească prin material și să se reconecteze între ele. În plus, substanța sintetică nu a fost respinsă de sistemul imunitar al animalului, răspunsul inflamator al organismului la tratament fiind foarte limitat.
Ca de obicei, de la testele incipiente și până la folosirea în masă a unei astfel de soluții medicale urmează să treacă ani, dar rezultatele înregistrate marchează în mod real un progres uriaș pe teritoriul protezelor, noua tehnologie putând fi capabilă să transforme accidentul altfel tragic al pierderii unui membru într-o întâmplare nefericită, dar reversibilă aproape fără efecte vizibile.
Foto: Sgt. Ray Lewis/Bouhammer.com
