Ca să înțelegeți ce înseamnă un psihopat gândiți-vă la cazul lui Hannibal Lecter – personajul interpretat de actorul Anthony Hopkins în filmul „Tăcerea mieilor”. Astfel de oameni sunt cruzi, antisociali și uneori violenți. De asemenea, sunt incapabili să simă empatie, vinovăție, sau regret.
Mulți dintre ei duc existențe normale, uneori chiar de succes, așa cum sugerează un nou studiu potrivit căruia unul din 25 de afaceriști de vârf ar putea fi psihopat. De fapt, se crede că populația de psihopați însumează 1% din totalul umanității și 20% dintre deținuți.
Dereglarea psihică de care suferă acești indivizi îi impiedică pur si simplu să aibă empatie cu cineva, sau să poarte sentimentul de vină după ce aduc o ofensă cuiva. Totuși, ei nu delirează și nu au halucinații, motiv pentru care sunt închiși în penitenciare obișnuite mai degrabă decât în centre medicale.
Potrivit unui nou studiu al cercetătorilor Universității din Wisconsin-Madison, comportamentul crud, manipulator și uneori violent al psihopaților este cel mai probabil întipărit în personalitatea acestora încă de la naștere.
Medicii neurologi au folosit un aparat de imagistică prin rezonanță magnetică pentru a investiga creierele a 40 de prizonieri dintr-o închisoare de securitate medie din Wisconsin. Deținuții au fost închiși pentru săvârșirea unor fapte asemănătoare, iar jumătate dintre ei au fost diagnosticați cu psihoză (sau psihopatie).
Rezultatele studiului au indicat anomalii structurale și funcționale în creierele psihopaților, cercetătorii observând o comunicare redusă între două regiuni cheie ale creierelor acestora, comparativ cu situațiile celorlalți prizonieri.
Prima astfel de zonă cerebrală, denumită „cortex prefrontal ventromedian”, este responsabilă cu emoțiile, inclusiv empatia și vinovăția. A doua, amigdala, controlează nivelurile de teamă și anxietate. Se crede că lipsa comunicării între aceste două regiuni îi împiedică pe psihopați să își regleze comportamentele sociale și emoționale.
S-au depistat nu doar diferențe fizice la nivelul substanței albe, dar și în cazul activității electrice dintre cele două zone cerebrale. Este, deci, vorba despre primul studiu care indică atât diferențe structurale cât și funcționale în creierele oamenilor diagnosticați cu psihopatie, fiind pentru prima oară când se descoperă o anomalie cerebrală specifică asociată cu această dereglare. Descoperirea poate duce, mai departe, la o înțelegere mai profundă a psihozei și poate chiar la o tratare a ei.
