Reducerea Hormonului de Creștere Îmbunătățește Capacitățile Cognitive ale Șoarecilor În Vârstă

Cercetătorii au descoperit că modificarea receptorului hormonului de creștere în țesutul adipos cerebral la șoarecii masculi în vârstă încetinește îmbătrânirea lor mintală și le îmbunătățește semnificativ performanțele la testele cognitive.

Axa hormonului de creștere și factorului de creștere asemănător insulinului 1 (IGF-1) este bine cunoscută pentru rolul său în procesul de îmbătrânire, iar relația acesteia cu îmbătrânirea cerebrală a fost documentată anterior. Deși nivelurile hormonului de creștere și IGF-1 în circulație scad odată cu îmbătrânirea, suprimarea acestei semnalizări prelungește durata de viață și îmbunătățește performanța cognitivă la șoareci; acest efect este observat și când șoarecii exprimă un agonist care o suprimă.

Studiul de față s-a concentrat pe efectele asupra țesutului adipos, care este metabolic activ și secretează factori ce influențează alte sisteme, inclusiv creierul. Cercetările anterioare au arătat că șoarecii cu o inactivare specifică a hormonului de creștere în țesutul adipos (Ad-GHRKO) prezintă o sensibilitate îmbunătățită la insulină și o durată de viață extinsă, dar performanța lor cognitivă nu fusese măsurată anterior.

Cercetătorii au examinat direct creierele acestor șoareci, comparând șoarecii Ad-GHRKO, cu vârste între 18 și 24 de luni, cu șoarecii de control. Șoarecii modificați au arătat o activitate neurală crescută și o pierdere neuronală redusă în girusul dentat, parte a hipocampului responsabilă pentru formarea noilor amintiri. Aceasta a fost însoțită de o creștere a formării sinapselor și o scădere a neuroinflamației: au fost observate scăderi ale factorilor inflamatori IL-6 și TNF-α, împreună cu o creștere a factorului anti-inflamator IL-10.

De asemenea, s-a observat o reducere a senescenței celulare. Șoarecii modificați au prezentat semnificativ mai puțin markerul de senescență SA-β-gal în creierele lor, inclusiv în amigdala, girusul dentat și cortex. Au avut, de asemenea, o fosforilare mult mai redusă a proteinei tau, o alterare proteică legată de vârstă care contribuie la declinul cognitiv și, la om, este un semn al bolii Alzheimer.

Excitabilitatea neuronilor scade odată cu vârsta, iar eliminarea hormonului de creștere din țesutul adipos a dovedit a fi benefică; șoarecii modificați și în vârstă au avut o activitate neuronală mult mai similară cu cea a șoarecilor tineri, în timp ce la șoarecii de control activitatea neuronală a fost considerabil redusă.

Cercetătorii au efectuat apoi patru teste cognitive standard: testul de recunoaștere a obiectului nou, testul labirintului Y, testul labirintului acvatic Morris și un test de șoc la podea. În toate aceste teste, șoarecii modificați și în vârstă au avut performanțe aproape identice cu cele ale șoarecilor tineri, în timp ce șoarecii de control în vârstă au avut rezultate mult mai slabe, deși modificarea nu a afectat vizibil abilitățile fizice ale șoarecilor mai în vârstă.

Potrivit autorilor, „acest studiu oferă dovezi că țesutul adipos acționează ca un k

Sursa: Lifespan Life Extension