Rata actuală de declin a biodiversității în ecosistemele de apă dulce depășește rata de dispariție înregistrată la sfârșitul Cretacicului. Natura din aceste medii va avea nevoie, de asemenea, de milioane de ani pentru a se reface, avertizează un studiu.
În urmă cu trei ani, Lista Roșie a IUCN (International Union for Conservation of Nature) – care face posibilă evaluarea cu acuratețe a inventarului global al stării de conservare a biodiversității – considera că peste 28.000 din cele 105.000 de specii studiate sunt amenințate. Distrugerea habitatului, schimbările climatice, supraexploatarea, poluarea… Actuala criză a vieții, reprezentativă pentru cea de-a 6-a extincție în masă, este pe deplin meritul Omului. Dar în ce măsură natura este în stare proastă? Și va reuși măcar să treacă peste asta?
Într-un studiu recent, publicat în revista Communications Earth & Environment, o echipă de biologi evoluționisti, paleontologi și geologi, condusă de Universitatea Justus Liebig din Gießen, Germania, a comparat criza actuală cu ultimul eveniment de extincție în masă înregistrat. La acea vreme, în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, un impact de asteroid în largul coastei a ceea ce este acum Mexic a provocat dispariția a aproximativ 76% din toate speciile de pe planetă.
Pentru această lucrare, cercetătorii s-au concentrat pe biota de apă dulce, care se numără printre cele mai amenințate, reprezentată de 3.387 de specii de melci fosile și vii care se întind în ultimii 200 de milioane de ani. Susținut de aceste date, au estimat apoi ratele de speciație și extincție ale speciilor în cauză. De asemenea, au determinat timpul de recuperare a acestor biote în timp. Rezultatele acestei cercetări sunt deosebit de alarmante.
Pe de o parte, deoarece rata de dispariție experimentată cu 66 de milioane de ani în urmă, care a fost mai mare decât se credea anterior pentru biota de apă dulce, este considerabil eclipsată de rata dispariției actuale (cu trei ordine de mărime mai mare). În acest ritm, cercetătorii prevăd că o treime din speciile vii de apă dulce ar putea dispărea până în 2100. Dispariția speciilor va duce în mod natural la schimbări în comunitățile de apă dulce afectate, dar pe termen lung va afecta ecosisteme întregi. „Ne bazăm pe aceste medii funcționale pentru a menține sănătatea umană, nutriția și furnizarea de apă dulce”, subliniază Dr. Thomas A Neubauer, autorul principal al studiului.
Un alt punct important, conform cercetătorilor: a fost nevoie de un total de aproape douăsprezece milioane de ani pentru ca echilibrul să fie restabilit în ecosistemele de apă dulce după ultimul eveniment de extincție care a început acum 66 de milioane de ani. Având în vedere că actuala criză a biodiversităţii progresează mult mai repede decât cea anterioară, perioada de recuperare ar putea fi şi mai lungă, avertizează autorii. „În ciuda existenței noastre scurte pe Pământ, ne-am asigurat că efectele acțiunilor noastre vor dura milioane de ani”, conchide Thomas A Neubauer.
