Dintre toate felurile în care se poate vorbi despre civilizațiile extraterestre eu îl prefer pe acela care se bazează pe știință, pe cântărirea atentă a informațiilor de care dispunem în prezent. Îmi displac foarte mult cei care transformă acest subiect într-un șir nesfârșit de telenovele, cu răpiri, cu OZN-uri care ne supraveghează din cer, cu extratereștri care au influențat civilizațiile antice și așa mai departe. Îmi displac, pentru că ei fac să pară că subiectul civilizațiilor extraterestre unul neserios, bazat pe o pseudoștiință răspândită în mase. Lucrurile nu stau deloc așa. Chiar dacă abordările pot fi uneori puternic speculative, se poate vorbi despre o tratare științifică a contactului cu posibilele civilizații extraterestre.

La sfârșitul lunii mai, 2018, la Los Angeles, a avut loc simpozionul intitulat ”Language in the Cosmos” (Limbajul în Cosmos), organizat de către METI International (METI este acronimul de la Messaging to Extra-Terrestrial Intelligence), in cadrul unei conferințe dedicate dezvoltării internaționale a spațiului cosmic. Ideea simpozionului rpoate fi dedusă chiar din tilul său și se referă la modurile în care civilizația pământeană ar putea conversa cu o civilizație extraterestră. Din nefericire nici pe site-ul simpozionului, nici pe site-ul METI, nu am găsit decât titlurile comunicărilor și autorii lor. Din câte am putut să deduc, se pare că cel puțin o parte dintre lucrările prezentate vor fi publicate într-un volum intitulat ”Xenolinguistics: Toward a Science of Extraterrestrial Language” (Xenolingvistică: spre o știință a limbajului extraterestru). Nu am răbdare să aștept publicarea cărții și, pentru că simpozionul mi-a stârnit curiozitatea, am început căutarea pe Internet și am încercat să redescopăr problemele care stau în fața unei comunicări cu o civilizație extraterestră.

Evident, nu avem de-a face cu niște probleme simplu de rezolvat. Mai este cale lungă până când vom dispune de translatoare automate pentru limbajul extraterestru, deși în filmele SF, cum sunt cele din seria Star Trek, ele țin de domeniul banalului. Problema a fost prezentată cu decenii în urmă de către Noam Chomsky, considerat a fi părintele lingvisticii moderne. Spicuiesc dintr-un interviu din 1983, acordat revistei Omni:

”Întrebare: Să presupunem că undeva în univers a evoluat o formă de viață inteligentă. Am putea, cu organul nostru pentru limbaj, să învățăm limbajul extratereștrilor, dacă am intra în contact cu ei?
Chomsky: Nu am putea face asta dacă limbajul lor ar viola principiile gramaticii universale, care, având în vedere nenumăratele căi prin care limbajele pot fi organizate, consider foarte puțin probabilă [o asemenea comunicare].
Întrebare: Poate nu ar trebui să o numim [gramatică] universală. Puteți să ne explicați semnificația acestei sintagme?
Chomsky: Aceleași structuri care fac posibilă învățarea limbajului uman, fac imposibilă învățarea de către noi a unei limbi care violează gramatica universală. Dacă un marțian ne-ar vizita și ar vorbi o limbă care violează gramatica universală, pur și simplu nu i-am putea învăța limba în același fel în care învățăm engleza sau swahili. Va trebui să abordăm limba extraterestră încet și laborios, în același mod în care oamenii de știință studiază fizica, fiind necesare mai multe generații de muncă pentru a obține un progres semnificativ. Noi suntem programați de natură să învățăm chineză, engleză și orice altă limbă umană. Nu suntem programați să învățăm o limbă care violează gramatica universală. Pur și simplu, o asemenea gramatică nu se află în gama abilităților noastre.”

În cadrul simpozionului organizat de METI au existat două abordări distincte în ceea ce privește această comunicare.

Da, putem să comunicăm cu civilizațiile extraterestre

Putem comunica cu ei, deoarece există o ”gramatică universală”. Acest punct de vedere a fost susținut în două dintre comunicările de la simpozionul METI. Este vorba despre ”Where Does Universal Grammar Fit in the Universe? Human Cognition and the Strong Minimalist Thesis” (Care este rolul gramaticii universale în Univers? Cogniția umană și teza minimalistă tare) prezentată de  Jeffrey Punske și Bridget Samuels, și despre ”Universal Grammar” (Gramatica universală), prezentată de Ian G. Roberts, Jeffrey Watumull și Noam Chomsky.

În lucrarea prezentată la simpozionul METI, Chomsky, Roberts și Watumull au venit cu argumente conform cărora principiile ”gramaticii universale” se aplică și altor civilizații. ”La simpozionul METI Chomsky, Roberts și Watumull au susținut că limbile extraterestre ar putea împărtăși un fond comun. De exemplu, toate limbile noastre combină cuvinte individuale printr-un proces numit «îmbinare» (merge) de către lingviști, care prin aplicare repetată duce la formarea de propoziții complexe. Acești pași, de «combinare și repetare», ar putea să fie identificați și în cazul limbilor extraterestre, sugerează Chomsky și colegii săi”, arăta Douglas Vakoch, președintele METI, în ediția din 9 iunie a revistei New Scientist. La asta aș adăuga un pasaj dintr-o carte, semnată de Chomsky și Watumull, aflată în curs de publicare, care au fost citat de jurnalistul Paul Patton într-o postare pe Universe Today: ”O lucrare recentă demonstrează că simplitatea limbajului întărește argumentele pentru o conjenctură, care era considerată cândva ca fiind abusurdă: principiile de bază ale limbajului rezultă din domeniul (virtual) al necesității conceptuale.” Pentru Watumull și Chomsky, chiar legile care guvernează Universul conduc către o gramatică universală, valabilă pentru orice civilizație extraterestră și, drept consecință, va fi posibil să comunicăm cu civilizațiile extraterestre.

Nu, nu putem să comunicăm cu civilizațiile extraterestre

Aceasta este cea de-a doua abordare susținută în simpozionul METI în comunicarea ”Evolutionary Biology and Pessimism About Communication with Extraterrestrial Species” (Biologia evoluționistă și pesimismul asupra comunicării cu specii extraterestre), susținută de către Gonzalo Munevar, profesor la Universitatea Lawrence Technological. Munevar, așa cum se poate deduce și din titlul comunicării sale, este pesimist în ceea ce privește posibilitatea comunicării cu civilizațiile extraterestre. El pleacă de la ideea că, evoluând în cu totul alte condiții, percepția asupra lumii a speciilor extraterestre inteligente ar putea să fie complet diferită de a noastră și, drept consecință, este probabil ca limbajul lor să fie complet diferit de cel al lui Homo sapiens. ”[De exemplu,] o creatură inteligentă al cărei sistem senzorial se bazează în primul rând pe detectarea câmpurilor electrice ar putea avea o percepție asupra lumii complet diferită de a noastră și nu există nici un motiv să credem că ar putea dezvolta limbaje matematice sau științifice [similare cu ale noastre]”.

Nu putem ști care dintre cele două abordări este cea corectă, până nu ne vom întâlni cu o civilizație extraterestră. Probabil că ambele abordări sunt corecte, existând atât civilizații extraterestre care folosesc ”gramatica universală”, așa cum este definită de Chomsky, cât și civilizații extraterestre cu care comunicarea va fi aproape imposibilă. Oricum, noi am început să transmitem mesaje către ființele inteligente din depărtările galaxiei. Probabil că cel mai cunoscut dintre ele este…

Discul aurit de pe Voyager

În anul 1977 erau lansate sondele Voyager (Voyager 1 a fost lansată pe 5 septembrie, iar Voyager 2 pe 20 august). Între timp cele două sonde au ieșit din Sistemul Solar și își continuă călătoria prin Calea Lactee. Fiecare dintre sonde poartă la bordul lor câte un disc din cupru placat cu aur care conține mesajul umanității către o eventuală civilizație extraterestră care ar recupera vreuna dintre sonde. Sagan spunea despre aceste discuri că ”Înregistrările vor fi descoperite și ascultate numai dacă există civilizații avansate în spațiul interstelar, dar lansarea acestor «sticle» în «oceanul cosmic» spune ceva plin de multă speranță despre viața pe planeta noastră.” Mesajul înscris pe cele două discuri aurite a fost conceput de către un comitet condus de însuși Carl Sagan și constă în 115 imagini la care se adugă o mare varietate de sunete naturale (tunete, șuieratul vântului etc), sunete emise de animale (balene, păsări, delfini etc.), o serie de selecții muzicale, mesaje de salut în 55 de limbi și așa mai departe. (Conținutul discurilor îl puteți asculta aici.)

În cadrul simpozionului METI, Rebecca Orchard, scriitoare, și Sheri Wells-Jensen, de la Universitatea de stat Bowling Green, au venit cu argumente conform cărora mesajul conținut de către discurile aurite de pe Voyager este ininteligibil pentru civilizațiile extraterestre, deci este inutil. Orchard: ”Discul aurit este un artefact minunat și o frumoasă reprezentare a felului în care oamenii se văd pe sine înșiși, dar ea poate fi înțeleasă și interpretată numai de către ființe care au aceleași capacități senzoriale ca și oamenii. Dacă aceste capacități diferă, atunci înregistrările de pe discul aurit vor deveni foarte confuze.”

Chiar dacă ar avea aceleași simțuri ca și noi, și chiar dacă, printr-o minune, ar putea să ”citească” înregistrările de pe discul aurit, ființele extraterestre ar fi puse în mare dificultate în ceea ce privește interpretarea informațiilor. Rebecca Orchard: ”Dacă privești una după alta fotografiile [de pe discul aurit] vei constata că unele dintre ele alcătuiesc o narațiune. De exemplu, un ovul fertilizat este urmată de imaginea unui făt după care urmează un bebeluș. Alte succesiuni de imagini nu sunt deloc narative. Există o imagine a unei broaște, urmată de cea a unui aligator. Noi, oamenii, știm că avem de-a face cu creaturi diferite, dar extratereștrii ar putea ajunce la o altă concluzie: nu cumva broasca se transformă în aligator?”

La rândul lor, mesajele de salut în 55 de limbi, de pe discul aurit –ar încurca foarte mult pe extratereștri. Sheri Wells-Jensen: ”Noi ne dăm seama că mesajele sunt rostite de oameni diferiți, în diferite limbi. Dar acest lucru nu este neapărat evident pentru un extraterestru. El ar putea crede că vorbește o singură persoană în moduri diferite. […] Chiar dacă extratereștrii ar înțelege că avem de-a face cu mai multe persoane, [tot ar fi foarte nedumeriți]. De ce vorbesc unii cu alții? Are loc o discuție? Cumva participă la un joc? Este un ritual religios?”

Nu pot decât să fiu de acord cu punctele de vedere ale celor două autoare. Dar am și o mare obiecție. Din câte am putut să înțeleg, ele se referă numai la aspectele legate de imaginile, vocile și sunetele înregistrate pe discul auriu. Dar el conține mai mult decât atât. De exemplu, pe disc apare și o imagine în care sunt ”explicate” numerele, prezentate atât în sistemul binar cât și în cel zecimal, și operațiile aritmetice. Mai există o altă imagine în care sunt prezentate unitățile noastre de măsură, plecând de la tranzițiile din atomul de hidrogen. Desigur, nici aceste imagini nu sunt neapărat inteligibile pentru ființele extraterestre, dar să nu uităm un lucru: echipa lui Sagan a avut la dispoziție numai șase săptămâni pentru a concepe mesajul pentru extratereștri.

Eu văd discurile aurite de pe sondele Voyager, mai degrabă niște capsule ale timpului, niște mesaje pe care le vor recupera urmașii noștri, cândva, departe în viitor, pentru că probabilitatea ca ele să fie găsite de către o civilizație extraterestră este foarte, foarte aproape de zero. Din acest motiv sunt convins că sunt necesare alte căi de transmitere a mesajelor umanității către posibilele civilizații extraterstre. O asemenea cale a fost descrisă și în simpozionul METI.

Mesajul radio către exoplaneta GJ273b

Președintele METI, Douglas Vakoch, a prezentat comunicarea intitulată ”Toward a Universal Language Based on Physics: An Iconic Approach to Communicating Basic Features of Radio Waves” (Către un limbaj universal bazat pe fizică: o abordare reprezentativă, bazată pe caracteristicile de bază ale undelor radio.) Am încercat încă de la mijlocul secolului trecut să trimitem mesaje către spațiul interstelar, în speranța ca va fi cineva să le asculte. Primul asemenea mesaj, unul teribil de naiv și cu un puternic substrat propagandistic, a fost transmis de radarul planetar Evpatoria, din URSS, și avea ca destinatar… planeta Venus. Era un mesaj simplu: au fost transmise cuvintele ”mir” (pace), Lenin și SSSR (versiunea rusească a acronimului URSS).

De atunci încoace au fost mai multe tentative de a trimite mesaje radio către civilizațiile extraterestre. Ultima dintre ele a fost făcută de către METI, la jumătatea lunii octombrie 2017, mai exact au fost transmise trei mesaje identice în zilele de 16, 17 și 18 octombrie, cu ajutorul emițătorului de 200 MW al EISCAT (European Incoherent Scatter Scientific Association) din Tromsø, Norvegia. Proiectul a purtat numele “Sónar Calling GJ 273b”, și a fost un omagiu pentru ediția cu numărul 25 a Festivalului de Muzică și Tehnologie Sónar, care se organizează anual la Barcelona. Ținta mesajului a fost exoplaneta GJ 273b, care orbitează în zona locuibilă a stelei Luyten, o pitică roșie aflată la o distanță de 12,4 ani lumină de noi.

Pe blogul revistei Scientific American, Vakoch explica principiile de bază care au stat la conceperea mesajului: ”Mesajele din trecut, cum sunt cele transmise de radiotelescopul Arecibo sau cele conținute în discurile aurite ale misiunilor Voyager, au avut un conținut enciclopedic. Dezavantajul unui asemenea tip de mesaj constă în faptul că se încearcă transmiterea unui volum foarte mare de informații, ceea ce îl poate face de neînțeles. METI a încercat o altă abordare, încercând să explica cât mai clar câteva elemente esențiale din matematică și știință.”

Practic, mesajul a constat dintr-un șir lung ”0” și ”1”. În partea de început a mesajului a fost transmis un soi de salut pământean, alcătuit din primele numere prime reprezentate în sistem de numerație binar. Putem spune că este o formă de salut ce ține de universalitatea matematicii: peste tot în Univers numele prime sunt aceleași. A urmat un tutorial, prin care extratereștrilor le era prezentat sistemul nostru zecimal. Practic, a fost transmisă reprezentarea binară a numerelor de la 0 la 9. Apoi au fost prezentate operațiile aritmetice și faimoasa teoremă a lui Pitagora. Și, pentru că mesajul onora un festival de muzică și tehnologie, a fost prezentată fizica sunetelor și relațiile dintre notele muzicale. Din același motiv, mesajul a conținut și pasaje muzicale din edițiile trecute ale festivalului Sónar.

O mare problemă cu mesajele radio este că pot suferi alterări pe parcursul călătoriei lor de mai bine de 14 ani. Acesta a fost motivul pentru care mesajul METI a fost transmis de trei ori, în trei zile succesive. Vakoch: ”Cei ce vor recepționa mesajul ar putea înțelege că el a fost transmis de trei ori. Oricare ar fi diferențele dintre cele trei mesaje, criptograful extraterestru va putea aplica o regulă simplă pentru a reconstrui mesajul original: va lua în considerare numai digiții care apar de cel puțin două ori [în aceeași poziție]”.

Trebuie să mai adaug că METI a mai transmis un mesaj, pe 14, 15 și 16 mai 2018.

Încheiere

Ține de zona evidentului că problema comunicării cu civilizațiile extraterestre nu este una dintre cele simple. Dar, câtă vreme putem spune că este probabil ca ele să existe, va trebui să încercăm să o rezolvăm. Deși ne aflăm acum abia la primii pași, au început deja să apară cei care trag semnale de alarmă. De exemplu, în revista Nature Physics, ediția din august 2016, fizicianul Mark Buchanan se arăta îngrijorat de un eventual contact cu extratereștri: ”Ideea este controversată, și pe bună dreptate. Cu un acces la dispozitivele corecte, orice persoană ar putea face un pas important și unilateral [în ceea ce privește comunicarea cu extratereștri], fară o discuție sau un acord la nivel global. În cel mai rău caz, consecințele ar putea fi catastrofale, deoarece orice civilizație care ne-ar descoperi existența va fi foarte avansată și este probabil să nu ne trateze frumos. […] Nu avem nici o idee dacă extratereștri sunt periculoși, dar singura istorie a vieții pe care o cunoaște, cea de pe Pământ, este marcată de conflicte violente, o luptă continuă pentru resurse și oprimarea grupurilor mai slabe de cele mai puternice.”

Personal rămân optimist. Nu pot să cred că o civilizație avansată, capabilă să călătorească ani lumină pentru a ajunge aici, are nevoie de o planetă locuită pentru a îi exploata resursele. Sunt cu mult mai multe cele care nu sunt locuite.

 

 

 

Comentați pe Facebook