Sahara, adesea asociată cu un deșert arid și ostil, ar putea foarte bine să ne surprindă. Cercetări recente arată că această regiune nu a fost întotdeauna o întindere fără viață de nisip. Cu câteva milenii în urmă, Sahara era verde, iar potențiala sa revenire la o stare mai vegetată ar putea perturba echilibrul climatic global.
În urmă cu 11.000 și 5.000 de ani, în timpul Holocenului, Sahara a suferit o transformare spectaculoasă. Schimbările pe orbita Pământului au intensificat radiația solară de vară în emisfera nordică, declanșând o creștere semnificativă a precipitațiilor în Africa. Acest fenomen, cunoscut sub numele de Perioada umedă africană, a permis savanelor și pădurilor de arbuști să acopere o mare parte din această regiune deșertică.
Potrivit unui studiu publicat în Climate of the Past, aceste transformări au influențat profund clima globală. Vegetația Saharei în timpul Holocenului a generat interacțiuni climatice complexe care s-au răspândit cu mult dincolo de continentul african. Vegetația din trecut a Saharei a modificat mecanismele atmosferice esențiale. Printre acestea, deplasarea circulației Walker, un sistem de schimb de aer la tropice. Acest fenomen a redefinit traiectoriile curentelor cu jet, modificând modelele climatice din Atlanticul de Nord.
Consecințe regionale variate:
Europa de Vest: ierni mai reci și veri mai calde.
Europa Centrală: temperaturi anuale în creștere.
Mediterana: veri mai uscate, accentuând stresul hidric.
Asia Centrală: precipitații crescute, promovând creșterea plantelor.
În plus, la acel moment a fost observată o reducere cu 80% a emisiilor de praf din deșert. Cu Sahara parțial acoperită de vegetație, albedo (capacitatea de reflexie solară) a crescut de la 0,30 la 0,15, amplificând încălzirea zonelor tropicale. Acest lucru a favorizat și ciclul apei, crescând precipitațiile în unele zone.
Astăzi, sub efectul schimbărilor climatice, anumite semne arată că Sahara ar putea fi din nou transformată. Imaginile din satelit dezvăluie aspectul coridoarelor vegetate în regiunile periferice ale deșertului. Acest fenomen se explică printr-o combinație de creștere a precipitațiilor locale și inițiative umane precum Marele Zid Verde, un proiect masiv de reîmpădurire care vizează încetinirea deșertificării.
Dacă Sahara continuă să se înverzească, sunt de așteptat impacturi majore:
Reducerea intensității furtunilor de nisip: aceasta ar putea îmbunătăți calitatea aerului până în Europa și America.
Reglementarea climatică globală: o Sahara mai întunecată și acoperită cu vegetație ar influența distribuția energiei solare, modificând curenții oceanici și atmosferici.
Biodiversitate și agricultura: ar putea apărea zone fertile, transformând o parte din deșert în teren arabil.
Cu toate acestea, oamenii de știință avertizează: aceste schimbări trebuie studiate cu atenție, deoarece ar putea duce la dezechilibre neașteptate în alte ecosisteme.
Spre deosebire de imaginea fixă pe care o proiectează, Sahara este un teritoriu dinamic. Evoluția sa, influențată de factorii climatici și umani, ar putea juca un rol cheie în lupta împotriva impactului schimbărilor climatice. Înțelegerea acestei regiuni și a interacțiunilor sale cu clima globală este esențială pentru a anticipa transformările planetei noastre.
