Scrumbia de Dunăre este o specie importantă în sistemul ecologic Dunăre – Delta Dunării -Marea Neagră și cu o mare valoare economică datorită cantităților mari pescuite și calităților gustative apreciate de populația din zona Dunării inferioare. Cunoașterea elementelor esențiale privind biologia și exploatarea speciei contribuie la asigurarea informațiilor de bază pentru conservarea speciei și gestionarea stocurilor.
Derularea ciclului de viață în două medii (dulcicol și marin), situate la mari distanțe în perioade diferite de timp, necesită cunoașterea și reactualizarea impactului noilor condiții de mediu asupra populației. Cunoașterea migrației adulților pentru reproducere și întoarcerea puilor în mare sub presiunea factorilor de mediu poate fi folosită în elaborarea tacticilor de administrare a stocurilor.
Reglementările de mediu trebuie asociate cu cele de exploatare astfel încât obiectivele biologice și socio-economice ale pescuitului scrumbiei să poată fi realizate armonios.
DESCRIERE: Corp fusiform, alungit, comprimat lateral. Gura terminală, puțin oblică în sus, o scobitură mediană evidentă pe maxilarul superior, dinți mandibulari evidenți. Maxilarul foarte mare, lățit și rotunjit la marginea posterioară. Pleoapele adipoase bine dezvoltate, lasă o fantă verticală îngustă, eliptică. Spațiul interorbital plan sau ușor bombat. Botul înalt, obtuz, comprimat lateral.
Spatele rotunjit, abdomenul comprimat lateral de la vârful botului până la anală, cu carenă ventrală zimțată, mai evidentă între înotătoarele ventrale și orificiul anal. Dorsala situată la mijlocul corpului, scurtă, scundă, marginea ei dreaptă sau foarte ușor concavă. Pectoralele și ventralele scurte și ascuțite. Anala lungă și scundă este situată mult în urma dorsalei. Caudala adânc scobită. Solzii caduci, ce lipsesc în zona capului, dar prezenți pe istm.
COLORAȚIA: dorsal albastru-verzui intens, flancurile argintii, cu un luciu viu; capul albicios, uneori gri-cenușiu; înotătoarele incolore.
DIMENSIUNI: maximum 50 cm (greutate de 1 kg, la vârsta de 7-8 ani); comun 15-34 cm.
BIOLOGIE ȘI ECOLOGIE: Specie marină, de cârd, migratoare, efectuând migrații lungi (circa 1.000 km Leonte T 1957, în prezent doar până la Porțile de Fier II, Năvodaru I, 1996), iernează în mare și se reproduce obligatoriu în fluvii. Iernează la adâncimi mari și la distanță mare de țărm, în dreptul coastelor ucrainiene.
Migrația de reproducere are loc de la sud la nord de-a lungul coastelor bulgărești și românești, până la gurile Dunării, urcând pe fluviu. Migrația începe primăvara (sfârșitul lunii februarie, începutul lunii martie), la temperaturi ale apei de 5-6°C, fiind maximă în luna aprilie (9-13°C) și se prelungește uneori până în luna august la 22°C (Pavlov, 1953).
Reproducerea are loc în Dunăre, amonte de km 180 (între Călărași și Brăila, dar pot ajunge până la Porțile de Fier)(Leonte T și al,1957). După reproducere se întoarce în mare, cantonându-se la adâncimi relativ mari, de peste 55 m. După eclozare, puietul se scurge cu curentul spre mare, staționând o perioadă îndelungată în fața gurilor fluviilor.
Hrana constă, în proporție de 70-75%, din pești, în mare – hamsii, alose, șprot, iar în apele dulci – ciprinide. Restul de hrană este format din crustacee – Upogebia, Idothea, Crangon și gamaride.
Sunt citate de Bănărăscu P. (1964) 5 subspecii:
- Alosa pontica pontica, în vestul Mării Negre;
- Alosa pontica borysthensis și Alosa pontica issatschenkovi, în partea nord-centrală a Mării Negre (urcă și pe Nistru);
- Alosa pontica kessleri și Alosa pontica volgensis, în Marea Caspică.
Ivanov L. & Beverton R.J.H. (1985) amintește de două forme de scrumbie. Una mare, care migrează în Don și iernează în partea de est a Mării Negre de la Novorossiisk la Batumi și foarte puțin în lungul coastei Crimeii; una mai mică, care trăiește în partea de vest a Mării Negre și intră pentru reproducere în Dunăre, iar la cea mai mare extindere intră și în Nistru și Nipru.
MIGRAȚIA SCRUMBIEI DE DUNĂRE: În ciclul său de viață, scrumbia de Dunăre execută o migrație de reproducere de la sud la nord, de-a lungul litoralului bulgăresc și românesc, până la gurile Dunării, după care pătrunde pe fluviul Dunărea, până la 1.000 km, în prezent ajungând până la Porțile de Fier II, circa 863,5 Km (Năvodaru I, 1997).
Desfășurarea spațio-temporală a migrației scrumbiei de Dunăre depinde de o serie de factori hidrometeorologici: vânturile, debitul și viteza curentului, nivelul, temperatura și turbiditatea apei de la gurile Dunării și a Dunării inferioare. Începutul migrației este legat de atingerea unui anumit stadiu de maturare a produselor sexuale și de manifestarea unor activități hormonale, care modifică reacția peștilor la factorii externi.
Migrația scrumbiei de Dunăre este o migrație de reproducere anadromă, contranatantă (înoată împotriva curentului), având loc primăvara, odată cu încălzirea generală a apelor fluviului și a mării și se desfășoară după un model general cu unele variații anuale, datorate condițiilor hidrometeorologice specifice fiecărui an. Migrația începe cel mai devreme la sfârșitul lunii februarie, începutul lunii martie și are loc la temperaturi ale apei de 3,0°-7,5°C (Năvodaru I, 1997, Radu, Maximov, 2000).
Vârful migrației scrumbiei de Dunăre are loc cel mai adesea în a doua decadă a lunii aprilie, prima decadă a lunii mai, la o temperatură a apei de 9-17°C, mai mică decât pentru scrumbia americană care migrează în râul Connecticut, la 19.5°C și apropiată de a speciei Alosa fallax, care migrează în râul Severn la o temperatura de 10,5-12,2°C. Sfârșitul migrației scrumbiei de Dunăre are loc în lunile iunie-iulie, mai frecvent în a doua jumătate a lunii iulie, la o temperatură a apei de de 22,8-26,0°C. Durata migrației scrumbiei de Dunăre este apreciată la circa 100-150 de zile (Năvodaru I, 1997).
TEHNICA DE PESCUIT A SCRUMBIEI DE DUNĂRE: O mică parte din capturile anuale de scrumbie se pescuiesc cu talienele gigant instalate în zona litorală în calea migrației scrumbiilor către gurile Dunării. Eficiența pescuitului scade cu depărtarea în amonte de la gurile Dunării și depinde de intensitatea pescuitului din aval.
Unealta reprezentativă în pescuitul scrumbiei în Dunăre este setca de scrumbie cu dimensiunea ochiului de plasă de 30 – 36 mm. Pescuitul se realizează prin plutirea setcilor odată cu apa și capturarea scrumbiilor care migrează înotând împotriva curentului apei. Un șir de setci de scrumbie se compune din 2-12 bucăți, în funcție de lățimea Dunării și intensitatea navigației din zona în care este amenajată toana de pescuit.
IMPORTANȚA COMERCIALĂ A SCRUMBIEI DE DUNĂRE: Are o valoare alimentară ridicată, având o carne foarte gustoasă, conține 18 – 22 % grăsime. Se comercializează proaspătă, sărată, afumată și în conserve. Foarte apreciate sunt exemplarele pescuite în Dunăre. După reproducere, calitatea cărnii scade, peștele fiind slăbit.
Scrumbia de Dunăre are o mare însemnătate economică în Dunăre, în zona Deltei Dunării datorită cantităților mari pescuite și calităților gustative apreciate de populația din zona Dunării inferioare.
MĂSURILE DE MANAGEMENT PENTRU CONSERVARE: conservarea scrumbiei de Dunăre implică acțiuni atât în Marea Neagră cât, și în Dunăre, constând în:
- protecția reproducătorilor migratori în timp și spațiu (zone și perioade de prohibiție);
- protecția populațiilor de scrumbie de Dunăre, prin reglementarea metodelor și uneltelor de pescuit atât în mare, cât și pe Dunăre;
- reglementarea pescăriei privind efortul de pescuit și captura extrasă pentru un pescuit sustenabil;
- co-management integrat al stocului de către țările care exploatează resursa;
- îmbunătățirea condițiilor de mediu.
Monitorizarea și cercetarea populațiilor și pescăriei scrumbiei de Dunăre pentru a îmbunătăți cunoștințele de biologie și pescărie este absolut necesară pentru fundamentarea măsurilor de management pentru conservarea speciei și realizarea pescuitului sustenabil.
REGLEMENTĂRI PRIVIND CONSERVAREA ȘI PROTECȚIA SCRUMBIEI DE DUNĂRE: din punct de vedere a stării de conservare, este încadrată în:
- Lista Roșie IUCN ca Vulnerabilă în categoria VU B2ab(v);
- Convenția de la Berna în Anexa III (animale europene protejate);
- Lista Roșie a RBDD în categoria “nt” (nepericlitată), ca sub-endemit ce depășește granița României (e3) frecvent și abundant;
- Lista Roșie a peștilor de apă dulce europeni în categoria VU pentru Europa, EN pentru EU 27;
Este listată și protejată de următoarele reglementări:
- Directiva habitate 92/43 EEC (actualizată 2007) în:
– Anexa II – specii de plante și animale de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea de arii speciale de conservare (SCI);
– Anexa V – specii de plante și animale a căror recoltare din natură ar putea fi subiectul
măsurilor de management; - OUG 57/2007, cu modificările și completările ulterioare (OUG 154/2008, L 49/2011) în: Anexa 3; Anexa 5A
