Șopârlele și șerpii aparțin unui grup de reptile numite squamate. Aceste animale, găsite în aproape toate ecosistemele de pe Pământ, erau deja considerate martorii unei istorii evolutive străvechi. O descoperire recentă ne arată sunt de fapt chiar mai vechi decât ne-am imaginat și originea lor datează de 205 milioane de ani, sau cu 35 de milioane de ani mai devreme decât credeam. Noua descoperire a fost descrisă într-un articol publicat în Royal Society Open Science
Totul a început cu o fosilă numită Cryptovaranoides microlanius, găsită în sudul Angliei. Acest mic animal a trăit la sfârșitul Triasicului, o perioadă în care primii dinozauri au început să domine Pământul. Supranumită Micul Măcelar Ascuns din cauza dinților săi ascuțiți, această șopârlă se hrănea probabil cu insecte. Această fosilă a provocat inițial confuzie. Când a fost analizată pentru prima dată, Cryptovaranoides a fost clasificată printre archosauri, un grup de reptile care include dinozauri, crocodili și rudele lor. Abia după o reevaluare atentă de către o echipă de la Universitatea din Bristol a fost dezvăluită adevărata sa relație: Cryptovaranoides aparține de fapt grupului de lepidosauri și, mai precis, squamatelor care includ șopârle și șerpii moderni. Această clasificare îl face cel mai vechi squamat descoperit vreodată.
Dar de ce această fosilă a fost inițial clasificată ca arhozaur? Totul este în interpretarea oaselor. Echipa Bristol a identificat mai multe caracteristici specifice scuamatelor moderne din scheletul Cryptovaranoides. De exemplu, dinții săi sunt pleurodonți, adică făcând parte din maxilar, mai degrabă decât plasați în alveole ca la arhozauri. Această caracteristică este tipică șopârlelor și șerpilor actuali. Alte elemente anatomice confirmă apartenența sa la squamate, precum șanțul coanal, o depresiune specifică în cavitatea nazală, și septomaxila, un mic os al maxilarului superior. Aceste caracteristici, observate atât pe fosila inițială, cât și pe un alt schelet descoperit ulterior, sunt markeri inconfundabili ai squamatelor.
Studiul a mai arătat că unele trăsături considerate a fi trăsături de arhozaur au fost interpretate greșit. De exemplu, osul jugal, care joacă un rol cheie în mestecat, a fost descris în mod greșit ca având o proiecție absentă în scuamate. O analiză ulterioară a corectat această eroare.
Reclasificarea Cryptovaranoides ca squamat nu se limitează la o simplă anecdotă paleontologică. Această descoperire respinge aspectul cunoscut al șopârlelor și șerpilor cu 35 de milioane de ani, sugerând că aceste reptile au coexistat cu primii dinozauri. Aceasta oferă noi perspective asupra evoluției ecosistemelor triasice.
Aceste squamate timpurii au fost probabil bine adaptate mediului lor, cu trăsături care le-au permis descendenților lor să prospere timp de milioane de ani. Succesul lor evolutiv poate fi explicat prin diversitatea lor morfologică și comportamentală, care le-a permis să ocupe o varietate de nișe ecologice, de la deșerturi aride până la păduri tropicale.
Studiul Cryptovaranoides subliniază astfel importanța reexaminării fosilelor antice cu instrumente moderne și un ochi critic. De asemenea, evidențiază provocările clasificării speciilor fosile, care se bazează adesea pe interpretări subtile ale structurilor osoase. Cu această descoperire, oamenii de știință speră să umple în continuare golurile din istoria squamatelor. Obiectivele viitoare includ studierea tranzițiilor evolutive care au condus la diversitatea actuală a șopârlelor și șerpilor.
