Un lucru am învățat în viața asta: toată știința noastră, în comparație cu realitatea, este primitivă și copilăroasă, și totuși este cel mai prețios lucru pe care îl avem. (Albert Einstein)
Orice teorie din știință nu trece de stadiul de ipoteză, câtă vreme nu a trecut de un șir lung de testări experimentale. Experimentele trebuie să fie descrise pe larg, astfel încât să poată fi reproduse, eventual îmbunătățite, independent, de alte laboratoare. Acesta este un aspect fundamental al metodei științifice care are rolul de a elimina erorile, tentativele de falsificare a rezultatelor, subiectivismul cercetătorilor etc. Niciun experiment, oricât de renumită ar fi instituția care îl patronează, nu este validat câtă vreme nu s-a eliminat orice dubiu.
Și mai există un aspect important al științei. Atunci când îi urmărești evoluția de-a lungul istoriei descoperi că mulți cercetători sunt preocupați de identificarea fisurilor din teoriile științifice puternic acceptate la vremea respectivă. Dacă privești istoria științei, constați că tocmai identificarea acestor fisuri, a nepotrivirii teoriei cu realitatea, a dus la revoluții în știință, în modul în care este înțeles Universul pe toate nivelurile sale.
Să vă dau un exemplu relativ recent. Teoria relativității ar putea să pară de necontestat, pentru realitatea de la scara macro a Universului. La un secol de la publicarea ei a fost confirmată de nenumărate experimente. Una dintre consecințele Teoriei generale a relativității (publicată în 1916) este curbarea spațiu-timpului.
La numai trei ani de la publicarea ei, Eddington o confirmă, prin măsurarea devierii razelor de lumină ale unei stele în vecinătatea Soarelui, în timpul eclipsei totale din 1919. Dar, conform Teoriei generale a relativității, corpurile masive aflate în mișcare de rotație, produc nu numai o curbare a spațiu-timpului, ci și o „răsucire” a sa. Poate că aici se află „fisura” în teoria lui Einstein.
Pentru a elucida acest aspect, s-au cheltuit mai bine de 750 de milioane de dolari pentru a finanța misiunea Gravity Probe B. Cu ajutorul unui satelit extrem de sofisticat s-a măsurat această „răsucire” a spațiu-timpului. Misiunea a demarat în 2004 și abia în 2011 au fost date publicității rezultatele finale, care confirmau strălucit predicțiile teoriei lui Einstein.
Vreau să subliniez acest lucru: în știință, oricât de multe experimente ar confirma o teorie științifică, sunt realizate altele noi, în încercarea de a identifica acele aspecte care nu pot fi explicate de respectiva teorie. Acesta este unul dintre motoarele care fac ca știința să progreseze neîncetat. Ce se întâmplă în pseudoștiință?
Pseudoștiința și „testarea teoriilor”
Pseudoștiințificii, încercând să imite știința, apelează, la rândul lor, la „experimente”. Ei încearcă să găsească confirmări pentru propriile teorii, lăsând de-o parte tot ceea ce le infirmă. De exemplu, dintr-un lung șir de rezultate, ei le consideră valide numai pe acelea care nu vin să contrazică propriile afirmații.
Să vă dau un exemplu. Acum doi ani, ne-a vizitat țara faimosul Gregg Braden. A fost invitat la un binecunoscut post de televiziune, a ținut și o conferință. Nu erau ieftine biletele de intrare, prețul lor fiind între 300 și 450 lei. Iar sala a fost plină, mulți concetățeni de-ai noștri considerându-l un adevărat izvor de cunoaștere. Nu mai avea importanță faptul că în urmă cu câțiva ani, anunțase că, în 2012, Pământul se va opri din mișcarea sa de rotație. Gregg Braden rămâne o sursă de inspirație.
Acesta este încă un aspect al pseudoștiinței: nu contează că afirmațiile lui cutare s-au dovedit a fi năzbâtii. Prestigiul său rămâne intact. Mi-ar fi plăcut să nu îmi pese de câteva sute de lei să mă duc să îl văd pe Braden. Nu am fost la conferință, în schimb am avut norocul să descopăr câteva fragmente video. Citez din Braden, vorbind în fața unei săli pline ochi, despre cum „conștiința globală” influențează câmpul magnetic terestru:
„Sunt doi sateliți deasupra emisferei nordice. La fiecare 30 de minute, ei transmit semnale oamenilor de știință despre câmpul magnetic al Terrei. Câmpul magnetic al Pământului este important, el leagă și susține toate formele de viață. Nu există noi și ceilalți atunci când este vorba de câmpul magnetic al Pământului.
Fiecare fir de iarbă, hamster, pește, câine, pisică, orice președinte de corporație sau de țară, toți suntem conectați la câmpul magnetic al Pământului. Într-o zi oamenii de știință se uitau la informațiile primite și, deodată, bum! Nu mai văzuseră așa ceva până atunci! Ce se întâmplase pe Pământ să producă un asemena salt al câmpului magnetic?
[Pe ecranul din sală era afișat un grafic al variației câmpului magnetic terestru, în ziua de 11 septembrie 2001, realizat pe baza datelor transmise de sateliții GOES (Geosynchronous Operational Environmental Satellites). Datele furnizate de GOES 8 și 9 arătau o creștere bruscă a câmpului magnetic al Terrei în acea zi]
Au suprapus datele primite pe un calendar. Acea eroare apare pe grafic într-un punct ce indică ora 9 dimineața, 11 septembrie 2001. Primul avion a lovit primul turn al WTC aproximativ la 08:45 a.m. Oamenii de știință cred că a durat un sfert de oră pentru ca imaginile tragediei să facă înconjurul planetei, prin mijloace media, prin sateliți și imagini televizate. La ora 9 a.m. s-a produs saltul în câmpul magnetic.
Oamenii de știință cred că acesta este rezultatul emoției colective a sute de milioane de oameni care au simțit în inimi, nu au gândit, ci au simțit șocul emoției, al tragediei. Pentru prima oară, oamenii de știință au fost capabili să posede date din partea a sute de milioane de oameni care au împărtășit o experiență pornită direct din inimă, atât de puternică, încât a produs un salt în câmpul magnetic al Pământului. Și oamenii de știință au zis atunci: Dumnezeule!”
Graficul prezentat de Braden era corect. Din câte am putut eu să verific, valorile erau reale. În ziua de 11 septembrie 2001, cei doi sateliți de care aminteam mai devreme, au înregistrat un salt de circa 150 nanoTesla al câmpului magnetic terestru. Uitându-mă din nou la înregistrarea conferinței, am remarcat faptul că pe graficul lui Braden era figurat intervalul 7-16 septembrie. Dar cei doi sateliți monitorizează continuu Pământul.
Este saltul din 11 septembrie unul excepțional? Unul care să demonstreze că emoțiile pământenilor pot influența câmpul magnetic terestru? M-am apucat să verific. Nu este deloc dificil, graficele sunt destul de sugestive. Nu am fost deloc surprins să constat că salturi asemănătoare ale câmpului magnetic terestru s-au produs și în alte zile.
De exemplu, un salt mai rapid și mai puternic s-a înregistrat în 1 iunie 2001, am mai găsit unul similar în ziua de 26 septembrie 2001 și așa mai departe. Saltul în valoarea câmpului magnetic terestru invocat de Braden nu este chiar ceva neobișnuit. Salturi similare s-au produs și fără a implica „emoția colectivă a sute de milioane de oameni” care să „simtă în inimi” șocul vreunei tragedii.
Braden, ca mulți susținători ai pseudoștiinței, nu a făcut altceva decât să selecteze acele date care îi confirmau teoria. Aș vrea să mai remarcați și insistența cu care el vorbește de „oameni de știință”. Este încercarea lui de a își atrage asupra sa prestigiul de care se bucură adevărații oameni de știință.
Să vă mai dau un exemplu, de data aceasta de pe la noi. Este vorba despre biorezonanță, o „metodă alternativă de diagnostic și tratament [cu ajutorul căreia se realizează o] investigaţie a întregului organism, fără radiaţii şi fără efecte secundare. Biorezonanţa magnetică depistează afecţiunile chiar şi în fază incipientă, în doar o oră, şi este folosită şi ca metodă de tratament”.
Am citat din prezentarea unei emisiuni despre sănătate difuzată, anul trecut, de postul public de televiziune. În cadrul acesteia, o doamnă doctor specialistă în homeopatie, biorezonanță magnetică și terapia florilor, ne povestea că biorezonanța se bazează pe mecanica cuantică și că face parte din medicina cuantică.
Cu aparatul de biorezonanță magnetică se poate diagnostica starea de sănătate „până la nivel de celulă”, „aparatul se conectează la informația energetică a celulei”, „biorezonanța acționează la nivel genetic”, „analizăm energetic, nu lucrăm cu nici un fel de raze, analizăm numai energetic”, se pot determina mineralele din organism, metalele grele, densitatea osoasă etc. etc.
Pentru a mă lămuri mai bine, am intrat pe site-ul cabinetului în care lucrează doamna doctor. Aflu de aici că „Tipul de scanare [ecograf] reproduce pe ecranul aparatului, în culori, organele interne, fiecare culoare reprezentând stadiile de sănătate ale organelor, stabilindu-se diagnosticul cu exactitate. Se percepe și recepționează oricare semnal de alarmă al organismului, dându-se informații detaliate asupra stării sănătații sau a manifestării timpurii a bolii, inclusiv a prezenței primelor celule canceroase, ceea ce este greu realizabil, folosind alte metode de investigare”. Parantezele pătrate nu-mi aparțin, ele apar în textul pe care l-am luat cu copy/paste.
Înainte de orice, vreau să vă spun că nu există nici o legătură între aparatul de diagnosticare prin „biorezonanță magnetică” și ecografie. Despre aparatul în sine (al cărui nume nu vi-l dau) nu ni se spune mai nimic, doar că, pe lângă diagnostic, poate trata multe afecțiuni: alergii, gripe, dureri de inimă, paradontoze, curăță corpul după vaccinuri etc. etc.
Am zâmbit un pic, citind această listă, dar oricând mă pot înșela. Așa că am căutat să văd dacă respectivul aparat de diagnosticat și tratat orice, produs în Germania, este omologat.
Am intrat pe site-ul producătorului și am aflat cum funcționează aparatul. „Modelele de frecvențe care provin de la corpul pacientului, de la secreții sau excreții sau de la substanțe (de ex. polen, virusuri, metale grele) sunt introduse în (…) prin intermediul unui electrod de intrare. În funcție de simptomele pacientului și de programul selectat, aceste frecvențe sunt modulate pentru a crea frecvențe de tratament, care sunt aplicate pacientului prin intermediul unui electrod de ieșire”.
Mă iertați, dar nu am înțeles nimic din această descriere a unui aparat, despre care ni se spune că se bazează pe mecanica cuantică. De fapt, ca să fiu sincer, aveam undeva pe site un indiciu. Întregul dispozitiv se bazează pe dualismul undă-corpuscul. De aici rezultă că celula poate fi privită ca o undă și așa mai departe… Nici nu îndrăznesc să comentez o așa năzbâtie. Este suficient să calculezi lungimea de undă a undei electromagnetice asociate unei celule și afli că este infinit de mică, nu poate fi măsurată în nici un fel.
Speram totuși ca pe site-ul producătorului să apară ceva teste, ceva studii științifice, prin care să am dovada că aparatul face ce mi se spune că face. Nu am găsit nimic, oricât am căutat. Într-un târziu, am descoperit un „disclaimer”, o mică notă care era prezentă pe toate paginile și pe care, preț de o oră, nu am remarcat-o.
Iată ce spunea nota: „La fel ca homeopatia, acupunctura și alte medode ale medicinei complementare, biorezonanța (…) este o formă de medicină regulatoare. În cadrul medicinei complementare, biorezonanța (…) este recunoscută ca o metodă de tratament eficientă și testată. Totuși, în cadrul medicinei convenționale biorezonanța (…) nu a făcut obiectul cercetării științifice și, din acest motiv, nu este omologată”.
Să mai remarcăm faptul că site-ul german nu pomenește de „rezonanță magnetică”, sintagma apărând la noi, probabil, pentru a crea o confuzie cu RMN-ul (Rezonanța Magnetică Nucleară). Și să mai remarcăm ceva, deși avem de-a face cu o „metodă de tratament eficientă și testată”, ea nu „a făcut obiectul cercetării științfice”.
Așa se întâmplă adesea în pseudoștiință. Afirmațiile nu au nevoie de altă validare, decât cea care se poate obține prin vorbe.
