Sufrageria ta ascunde un pericol invizibil pe care îl respiri de 71.000 de ori pe zi

Imaginați-vă că descoperiți că aerul din propria casă, cea pe care o considerați cea mai sigură din lume, conține o poluare de 100 de ori mai mare decât orice a fost măsurat anterior de știință. Această realitate tocmai a fost dezvăluită de cercetătorii francezi care au dezvoltat o tehnică revoluționară pentru a detecta particule atât de mici încât anterior scăpau tuturor radarelor. Rezultatele lor revoluționează înțelegerea noastră asupra contaminării cu plastic și dezvăluie că plămânii noștri sunt supuși unui bombardament zilnic de care nu eram conștienți anterior. Fiecare respirație pe care o luați în timp ce citiți aceste rânduri poartă cu ea mii de fragmente microscopice de plastic. Acești invadatori tăcuți, de până la șapte ori mai subțiri decât un fir de păr uman, pătrund adânc în sistemul respirator fără ca voi să simțiți nimic.

Nadiia Yakovenko, cercetătoare la Universitatea din Toulouse, a cuantificat această invazie cu o precizie fără precedent. Măsurătorile ei arată că inhalăm zilnic aproximativ 71.200 de particule microplastice: 3.200 de fragmente relativ mari (între 10 și 300 de micrometri) și 68.000 de particule ultrafine (între 1 și 10 micrometri).

Această descoperire, prezentată în PLOS One, reprezintă un cutremur științific. Estimările anterioare au subestimat contaminarea cu un factor de 100, în principal pentru că tehnologiile analitice nu au reușit să detecteze cele mai periculoase particule – cele suficient de mici pentru a penetra toate barierele biologice.

Echipa de la Toulouse a revoluționat analiza poluării cu microplastice prin combinarea spectroscopiei Raman, a microscopiei avansate și a software-ului de numărare automată. Această abordare permite detectarea și cuantificarea particulelor de până la un micrometru, în timp ce studiile anterioare nu au coborât sub 20 de micrometri. Această diferență tehnică poate părea banală, dar schimbă totul. Particulele mai mici de 10 micrometri au o capacitate mult mai mare de a penetra plămânii. Acestea ajung în cele mai adânci alveole și pot chiar traversa bariera sânge-aer pentru a intra în fluxul sanguin. Inovația metodologică a lui Yakovenko a dezvăluit astfel o latură ascunsă a poluării cu plastic: nanoparticulele, care anterior scăpau radarului, dar reprezintă cea mai insidioasă amenințare la adresa sănătății noastre respiratorii.

Contrar credinței populare, această contaminare masivă nu provine din zonele industriale sau din oceanele poluate. Ea își are originea direct în spațiile noastre de locuit, generată de degradarea silențioasă a obiectelor familiare. Covorul vostru eliberează constant fibre sintetice microscopice. Țesăturile de tapițerie, compuse parțial din plastic, se sfărâmă sub efectul frecării zilnice. În mașina voastră, bordul, scaunele și garniturile interioare se dezintegrează lent sub efectele combinate ale căldurii, razelor ultraviolete și vibrațiilor. Această eroziune domestică constantă transformă casele noastre în adevărate fabrici de microplastic. Fiecare acțiune zilnică – statul pe o canapea, mersul pe un covor, condusul pe vreme însorită – generează un nor invizibil de particule pe care le inhalăm imediat.

Aceste fragmente microscopice nu sunt pur și simplu corpuri străine inerte. Ele poartă cu ele un cocktail de aditivi chimici toxici: bisfenol A, ftalați, stabilizatori și coloranți industriali. Odată ajunse în fluxul sanguin, aceste substanțe pot declanșa cascade inflamatorii și pot perturba echilibrul nostru hormonal. Implicațiile potențiale asupra sănătății sunt uimitoare: tulburări respiratorii cronice, perturbări endocrine, probleme cardiovasculare, infertilitate, malformații congenitale și riscuri cancerigene crescute. Deși cercetările privind efectele pe termen lung sunt încă în desfășurare, acumularea acestor contaminanți în țesuturile noastre ridică întrebări urgente. Situația devine și mai îngrijorătoare pe măsură ce această poluare a aerului din gospodării se adaugă la cea deja prezentă în alimentele și apa potabilă. O singură sticlă de apă poate conține până la 240.000 de fragmente de plastic, multiplicând căile de expunere.

Această descoperire necesită o revizuire completă a abordării noastre privind siguranța în interior. Standardele actuale de calitate a aerului, bazate pe măsurători incomplete, necesită urgentă actualizare pentru a include această poluare invizibilă. Echipa lui Yakovenko intenționează să își extindă analizele la diferite tipuri de medii interioare pentru a cartografia cu precizie această contaminare. Aceste date vor ghida recomandările viitoare pentru alegerea materialelor de uz casnic și a sistemelor de filtrare a aerului.

Între timp, această cercetare ne amintește de un adevăr inconfortabil: am creat o lume în care simpla respirație acasă ne expune plămânii la o poluare pe care abia începem să o măsurăm. Întrebarea nu mai este dacă inhalăm microplastice, ci cum să minimizăm această expunere inevitabilă în societatea noastră bogată în plastic.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România