De câțiva ani, astronomii urmăresc un fenomen ciudat la marginea Sistemului Solar. Mai multe obiecte trans-neptuniene (TNO) urmează orbite aliniate anormal, ca și cum ar fi influențate de o forță gravitațională invizibilă. Pentru unii cercetători, acest lucru poate însemna doar un lucru: o a noua planetă, mai mare decât Pământul, dar mai mică decât Neptun, se ascunde în cele mai întunecate colțuri ale sistemului nostru solar. Dacă această ipoteză este corectă, un instrument ar putea răspunde în curând la această întrebare: Observatorul Vera C. Rubin, un telescop de ultimă generație situat în Chile. Cu câmpul său vizual de neegalat și capacitatea de a privi în fiecare colț și colț al cerului nopții, promite să revoluționeze înțelegerea noastră despre Univers.
Ideea unei nu este nouă. În 2004, descoperirea Sednei, un obiect aflat la marginea Sistemului Solar, a ridicat semne de întrebare. Sedna urmează o orbită extrem de îndepărtată de Soare, sugerând că o forță gravitațională necunoscută a poziționat-o acolo. Descoperiri ulterioare au întărit această ipoteză: în 2012, obiectul 2012 VP113 a fost reperat, urmat de alte câteva corpuri cu traiectorii similare. Aceste anomalii orbitale sunt prea marcate pentru a fi datorate întâmplării sau influenței lui Neptun. Potrivit astronomilor Konstantin Batygin și Mike Brown, un obiect masiv situat între 200 și 700 de unități astronomice (UA) de la Soare ar putea fi responsabil pentru aceste perturbări. Unul dintre cele mai mari obstacole în calea descoperirii noii planete este distanța sa enormă față de noi, făcând-o aproape invizibilă cu instrumentele actuale. Observatorul Vera C. Rubin, care va fi pe deplin operațional în 2025, ar putea schimba jocul, se arată într-un articol publicat în Scientific American.
Cu camera sa de 3,2 gigapixeli, cea mai mare construită vreodată pentru un telescop, acest observator va putea să cartografieze cerul nopții cu o precizie de neegalat. Nu numai că va detecta supernove îndepărtate și asteroizi din apropierea Pământului, ci mai ales mii de noi obiecte trans-neptuniene.
Deși ipoteza unei noi planete este atractivă, nu este singura explicație posibilă. Au fost prezentate mai multe teorii pentru a explica aceste orbite bizare:
Un disc de resturi masive: o regiune densă cu obiecte înghețate ar putea fi suficientă pentru a distorsiona traiectoriile TNO.
Influența unei stele din trecut: O stea care a trecut pe lângă sistemul solar cu miliarde de ani în urmă ar fi putut perturba aceste obiecte.
O gaură neagră primordială: Unii cercetători au speculat chiar că o singularitate străveche de mărimea unei mingi de baschet, dar extrem de densă, ar putea fi cauza anomaliilor orbitale.
Confirmarea existenței noii palnete ar avea nenumărate implicații pentru astronomie și știința planetară. Nu numai că ar dezvălui o parte ascunsă a sistemului nostru solar, dar ar oferi și o perspectivă asupra modului în care se formează planetele în alte sisteme. Descoperirea unei astfel de planete ar putea oferi, de asemenea, indicii despre istoria timpurie a sistemului solar și despre modul în care planetele se formează și migrează în timp.
Următorii câțiva ani vor fi decisivi. Dacă există, datele colectate de Observatorul Vera C. Rubin ar trebui să ofere dovezi. Dacă, dimpotrivă, nu sunt detectate planete, astronomii vor trebui să-și revizuiască modelele și să ia în considerare alte explicații pentru aliniamentele ciudate observate. Oricum ar fi, o nouă eră a descoperirilor astronomice este pe cale să înceapă și s-ar putea să dezvăluie secrete pe care nu ni le-am imaginat niciodată.
