O echipă de geologi și seismologi de la Universitatea din Utah susține că două sau mai multe aglomerări de rocă de dimensiuni continentale se „înghesuie” una în cealaltă pe măsură ce se deplasează la granița dintre mantaua Pământului și miezului exterior al planetei, la circa 3.000 de kilometri sub fundul oceanului Pacific.
Tot specialiștii susțin că fenomenul ar putea marca începutul unei erupții masive capabile să amenințe viața peste 100-200 de milioane de ani. Descoperirea a fost făcută de seismologul Michael Thorne, în timp ce analiza undele seismice care bombardează miezul Terrei. Manifestarea geologică creează o zonă de rocă parțial topită de dimensiunile Floridei, despre care cercetătorii cred că ar putea conduce la una din două mari erupții.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201302/w540/article_2277413_1786fe17000005dc_676_634x502_15151200.jpg\")
Prima ar putea fi un focar de erupții supervulcanice similare celor de acum două milioane de ani petrecute la Yellowstone și care au acoperit America de Nord cu cenușă vulcanică.
A doua posibilitate este o erupție colosală generatoare a unei inundații de bazalt, asemănătoare celor care au creat grupul bazaltic columbian acum 17-15 milioane de ani, Trapele indiene, acum 65 de milioane de ani și grupul bazaltic al Platoului Ontong Java, care a îngropat o suprafață de dimensiunile Alaskăi acum 199-125 milioane de ani. Erupțiile de la Ontong chiar sunt considerate vinovate de pierderile de oxigen din ocean și de extincția vieții marine.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201302/w540/article_0_007933d800000258_182_634x508_78867000.jpg\")
Thorne susține că plăcile mobile au fiecare circa 3.000 de kilometri în diametru, formând o singură aglomerare de circa 6.000 de kilometri lățime de la est la vest, întinzându-se pe deasupra miezului terestru sub o suprafață aproape cât distanța dintre Australia și America de Sud. Monitorizarea fenomenului va continua, dar se pare ca el nu trebuie să ne îngrijoreze momentan.
