Poreclite uneori ursuleți de apă, tardigradele sunt animale extremofile, adică capabile să se adapteze și să supraviețuiască în medii extrem de ostile. Dacă se dovedesc capabile să supraviețuiască pe Marte, oamenii ar putea găsi o modalitate de a trăi pe această planetă în condiții mai bune.
Cu o lungime cuprinsă între 0,1 și aproximativ 1 mm, tardigradele strălucesc prin rezistența lor. Ele sunt într-adevăr capabile să reziste la temperaturi extreme, lipsa de apă, presiuni mari sau chiar vidul din spațiu și radiații. Prin urmare, aceste animale sunt cele mai rezistente de pe Pământ, dar rămâne o întrebare: cum ar fi pe Marte? Biologii de la Universitatea din Poznań (Polonia) au încercat să exploreze această întrebare în cadrul unui studiu publicat în revista Life în aprilie 2024. Cercetătorii au reprodus anumite condiții marțiene în laborator, și anume cele ale solului. Acestea din urmă sunt de fapt toxice și foarte ostili vieții.
Unul dintre obiectivele diferitelor agenții spațiale este să se stabilească pe Marte. Dacă, în sine, călătoria reprezintă o adevărată provocare, orice instalare de durată ar fi, de asemenea, plină de pericole. Amintiți-vă că lipsa oxigenului, radiațiile și temperaturile extreme îi așteaptă pe viitorii coloniști. Dacă aceste condiții pot fi depășite de tardigrade, trebuie să știți că și cele de pe sol marțian sunt foarte dificile. Acest sol conține perclorat de magneziu, săruri toxice care împiedică celulele să rețină apa. În plus, aceste săruri generează substanțe chimice, cum ar fi peroxidul de hidrogen, care dăunează celulelor. Totuși, conform analizei probelor marțiene, solul lui Marte conține 0,6% perclorați, o concentrație de o mie de ori mai mare decât cea de pe Pământ.
Unele bacterii sunt capabile să reziste percloraților, dar, până acum, nu se știa dacă acesta este și cazul tardigradelor. Din acest motiv, biologii polonezi au plasat specimene în sol contaminat timp de opt săptămâni. Conform rezultatelor, prezentate într-un articol publicat în revista Life, 83% dintre tardigrade au supraviețuit unei soluții de 0,10% de perclorat de magneziu, 29% au supraviețuit unei soluții de 0,20% și 20% au supraviețuit unei soluții de 0,25%. Cercetătorii au ajuns apoi la concluzia că sărurile erau toxice pentru aceste animale peste concentrația de 0,10%, dar că unele dintre ele sunt capabile să supraviețuiască în doze mai mari.
Studiul polonez ne permite astfel să înțelegem inițial că tardigradele pot supraviețui cel puțin opt săptămâni în solul marțian. Cu toate acestea, rămâne de văzut cum aceste animale realizează această ispravă. Cercetătorii cred că tardigradele folosesc o tehnică de hibernare în fața agresiunii care constă în deshidratare. O altă ipoteză include o proteină deja observată în timpul lucrărilor privind rezistența tardigradelor la radiații.
Studiile viitoare ar trebui să ofere răspunsuri cu privire la posibila rezistență a acestor ființe la factorii combinați cu lipsa de oxigen și expunerea la radiații.
