Despre marca BMW știe cam tot mapamondul: e un brand german premium, care pune accentul pe dinamism. Iar gama Seria 3, cea mai populară din familia bavareză, e considerată un etalon în categoria berlinelor sportive. Ce putem spune despre noua versiune cu propulsie neconvențională, BMW 330e?
Nu sugerează că ar fi eco
În primul rând, 330e arată foarte normal (spre deosebire de OZN-urile i3 sau i8), de parcă sub capotă s-ar afla un motor convențional. În cazul modelului de test, care era garnisit și cu un pachet estetic M Sport, prima impresie e că vorbim de o motorizare de top, cu multe sute de cai putere – deci fără nicio legătură cu vreun caracter eco.
Totuși, sunt trei detalii care fac diferența: logo-ul „eDrive” de pe montanții spate (ceea ce nu poate scăpa fanilor lui Seria 3), capacul de pe aripa stânga-față, de lângă portiera șoferului, precum și logo-ul de pe portbagaj, 330e. Evident, „e” de la „electric”, adică total diferit de „d” de la „diesel” ori de „i” de la ”injecție pe benzină”.
În al doilea rând, interiorul lui 330e e similar cu al oricărui alt model Seria 3. În funcție de dotări (și, din nou, în cazul modelului de test vorbim de multe opțiuni), cockpit-ul arată mai mult sau mai puțin sportiv și numai butoul „eDrive”, de lângă joystick-ul cutiei de viteze, sugerează că e o mașină mai puțin convențională.
Și toate dotările mai cool, de la head-up display sau sistemul de asistență la parcare dotat cu camere de filmat cu perspectivă panoramică până la farurile adaptive LED ori sistemul de conectivitate BMW ConnectedDrive Advanced, pot fi regăsite și în cazul versiunilor de motorizare convenționale.
Diferă doar afișarea fluxului de putere / încărcare a bateriei, specific doar acestei variante hibride plug-in. Cu alte cuvinte, prima impresie pe care o lasă acest 330e nu e nicidecum de mașină eco, ci de berlină sportivă. Deci va suna extrem de surprinzător sintagma „330e poate parcurge niște zeci de kilometri în regim… strict electric”!
Tehnologia este semi-neconvențională
Ei bine, da, sistemul de propulsie al lui BMW 330e presupune asocierea unui motor pe benzină și a unuia electric. Benzinarul e convențional: vorbim de un propulsor de 2,0 litri, ]n patru cilindri, cu sistem dublu-turbo, puterea maximă fiind de 184 CP. Motorul electric are cu 100 CP mai puțin și e ceva mai interesant, deoarece e plasat în cadrul cutiei automate și înlocuiește convertizorul de cuplu.
Puterea maximă conjugată a acestui sistem hibrid se cifrează la 252 CP, o valoare egală cu a versiunii pe benzină 330i și sensibil mai mică decât a versiunii diesel 330d. În condițiile în care consumul mediu teoretic al lui 330i este de peste 5 litri/100 km (cu cutie automată), iar cel al lui 330d cam de 4,9-5,0 litri/100 km, cum e posibil ca 330e să afișeze un consum de numai 1,9 litri/100 km?!
Este o mică „găselniță” la mijloc: e vorba de PRIMII 100 km parcurși cu bateria încărcată. Pentru că 330 are și o baterie litiu-ion, plasată în portbagaj (ceea ce „fură” 110 litri din capacitatea portbagajului, dar nu e un dezavantaj așa mare), baterie care îi conferă mașinii o autonomie maximă teoretică în regim strict electric de 40 km.
Așa încât consumul mediu teoretic în regim hibrid al lui 330e ar fi, de fapt, de vreo 3,1 litri/100 km. Adică mult mai bun decât al dieselului, ba chiar decât al celei mai economice versiuni 316d (care afișează un consum mediu teoretic de numai 3,9 litri/100 km). Totuși, teoria e una, iar realitatea alta, după cum vedem în continuare.
Autonomie în regim electric în condiții reale
Primul lucru care m-a interesat la 330e a fost să îi testez capacitatea de mașină 100% electrică. Dar, pentru că motorul electric are doar 88 CP, de la început devine destul de clar că 330e nu are sens să fie condus ca o sportivă electrică. De fapt, modul full-electric e destinat deplasării în mediul urban, unde nu-și prea au sensul performanțele de top.
Așa încât am apelat la niște „subterfugii” pentru a privilegia autonomia cât mai bună: am selectat modul ECO PRO, am setat limitatorul de viteză la 70 km/h și am ales modul „MAX eDRIVE”, pentru a preîntâmpina intervenția motorului termic. Și, bineînțeles, am încercat să uit că sunt la volanul unei mașini în primul rând dinamice.
La începutul testului, bateria era încărcată în proporție de 85%, iar autonomia indicată de computerul de bord se cifra la 20 km. Doar atât? Conform teoriei și a regulii de trei simplă, ar fi trebuit să indice vreo 34 km. Chiar și când am pus mașina la încărcat, autonomia maximă pe care a indicat-o computerul de bord a fost de 26 km – aici, însă, estimarea computerului e direct influențată de stilul de mers, iar în cazul de față recunosc, „m-am dat” la mașină înainte să o pun din nou la încărcat.
Conform studiilor celor de la BMW, un utilizator obișnuit parcurge maximum 20-30 km într-o tură în mediul urban – de exemplu de acasă până la serviciu. Acolo mașina poate fi cuplată la o priză normală, care în maximum 4 ore poate încărca total bateria de la zero. După care se poate parcurge drumul înapoi tot în regim full-electric. Cred, însă, că aceste studii nu țin seama de comoditatea utilizatorilor…
Așadar, startul s-a făcut sub auspicii pesimiste, realitatea relevând o autonomie aproape la jumătate față de teorie. Sunt, însă, și vești bune. În primul rând, 330e nu dă semne că ar fi submotorizat – 88 CP e o valoare mică pentru cele peste 1.700 kg ale mașinii. Dar motorul electric are un mare atu: cuplul maxim e disponibil încă de la pornire, iar eficiența generală e de 3-4 ori mai bună decât a unui motor termic echivalent ca performanțe.
În cazul de față, vorbim de un cuplu maxim de 250 Nm, cu doar 40 Nm decât cel oferit de motorul pe benzină. Iar eficiența mai bună a motorului electric duce la senzația că ești la volanul unei mașini de cel puțin 100 CP, dar mai ușoară. Așa încât în mediul urban, ba chiar și la viteze medii spre măricele pe șosele, 330e poate fi condus în mod electric absolut normal, fără a da impresia că e submotorizat.
În cazul meu, motorul termic a intrat în funcțiune după 19 km, ceea ce înseamnă că am parcurs în mod real cu doar un kilometru mai puțin față de cât estimase inițial computerul de bord. Iar asta fără a merge economic (dar nici agresiv). Cu cât aglomerația e mai mare, cu atât autonomia are șanse să crească, datorită sistemului de recuperare a energiei foarte eficient, care încarcă bateria la orice încetinire.
Într-o altă probă de parcurs în regim strict electric, cu bateria încărcată la circa 50%, autonomia indicată s-a cifrat la 11 km, iar eu am reușit să parcurg (din nou, într-un stil normal) 13 km – cu 2 km mai mult decât estimarea inițială. De reținut, totuși, că acest lucru e posibil dacă nu te apucă năbădăile și ești cât de cât grijuliu cu pedala de accelerație.
Probabil că, făcând efortul de a merge ca un pensionar, s-ar putea parcurge chiar și 30 km în regim strict electric. Dar aici intervine o mare dilemă: cine vrea să meargă ca melcul cu un BMW de 250 de cai putere?!
Consum în regim hibrid în condiții reale
Spuneam mai devreme că, în teorie, BMW 330e ar avea un consum mediu teoretic de circa 3,1 litri/100 km în regim hibrid. Sincer, mă așteptam ca în realitate să scot un consum de circa 5-6 litri/100 km, într-un stil de mers normal, în principal în mediul urban.
Totuși, după un parcurs mixt urban-extraurban de circa 80 km, în modul COMFORT și încercând să nu folosesc mașina în mod sportiv (adică evitând accelerațiile bruște), eu am obținut un consum mediu de aproape 9 litri/100 km. Cam mult față de așteptări – dar până la urmă nu putem omite că, totuși, vorbim de un motor potent.
Am remarcat că adoptând un stil de melc-melc-codobelc și încercând să merg cât mai constant, consumul tinde să scadă spre 7 litri/100 km, ceea ce deja devine rezonabil. Dar aici deja vorbim de compromisuri în parte enervante pentru a fi cât mai economic, iar faptul că simți permanent în pedala de accelerație cum resursele generoase ale mașinii sunt permanent la dispoziție îngreunează și mai mult demersul.
Sincer, trebuie să cam fii masochist ca să mergi „la consum” cu un 330e. Interesant, însă, și alt aspect: într-un stil sportiv și folosind modul „SPORT”, consumul a fost puțin peste 11 litri/100 km. În condițiile în care, sincer, mă așteptam la o valoare mai apropiată de 15 litri/100 km, dat fiind regimul oarecum de tortură.
În concluzie, estimez că o utilizare normală a lui 330e ar însemna un consum mediu de circa 9-10 litri/100 km. Contradictoriu față de așteptările pe care le am de la propulsia hibridă (mai ales dacă mă gândesc la hibridele Toyota), dar mai bine decât speram de la o mașină de peste 250 de cai putere.
Buget și concluzii
În final, am înțeles că am pornit cu o idee eronată acest test: aceea că, dacă are propulsie hibridă plug-in, BMW 330e trebuie să fie și economic. Ei bine, am omis din ecuație tocmai particula „BMW”, pentru că bavarezii se pare că au rămas fideli ideii de performanță, economicitatea fiind lăsată undeva pe un plan secundar.
Din punct de vedere al senzației la condus și al performanțelor dinamice generale, această propulsie hibridă plug-in este, în mod clar, de preferat atât versiunii pe benzină 330i, cât și celei diesel 330d. Aportul motorului electric în momentele de accelerare bruscă este admirabil, iar răspunsul general al mașinii în stil alert e lăudabil.
Sistemul hibrid reușește să fie și suficient de relaxant, însă, la vitezele mici, se simte cam neplăcut intrarea în funcțiune a motorului termic. Per ansamblu, BMW 330e lasă din plin senzația de „driving machine”, în timp ce titulatura de „eco machine” e valabilă doar în modul electric, dar nu pe o distanță convingătoare.
Un punct sensibil îl reprezintă prețul: BMW 330e pornește de la 44.000 de euro, ceea ce e multicel chiar și pentru domeniul premium al berlinelor de clasă medie. Pe de altă parte, poziționarea în gamă e foarte interesantă – 330e e mai scump cu 2.640 euro față de 330i (care, însă, e oferit doar cu o cutie manuală, iar consumul e mai mare), în timp ce față de versiunea diesel 330d e mai ieftin cu 3.600 de euro. (vezi aici lista de prețuri și dotări)
Avantajul dieselului de top în materie de consum nu e așa de mare, iar caracterul sportiv și senzațiile la volan înclină balanța spre versiunea hibridă plug-in. În plus, chiar dacă autonomia în regim strict electric e mică, totuși ea are un extraordinar potențial de reducere a consumului și poluării în regim urban. Deci, surpriză, 330e merită mai mult decât 330i sau 330d.
În principiu, mă așteptam ca BMW 330e să fie mai econom și să ofere o autonomie mai bună în regim electric. Însă nu mă așteptam ca propulsia hibridă plug-in să demonstreze un comportament atât de performant. E clar că, momentan, bavarezii țin mult mai mult la blazonul de brand dinamic, iar 330e rămâne în primul rând o mașină de petrolhead. Un pseudo-eco petrolhead, dacă vreți.
