Imagine și aspect
Modelul Fiat Tipo a fost lansat de italieni chiar la finalul anilor ’80, ca urmaș al lui Fiat Ritmo/Strada. Era vorba de un hatchback atractiv, cu un bun comportament rutier și care propunea în premieră pentru producătorul italian caroseria galvanizată. Succesul nu s-a lăsat așteptat, în 1989 primind titulatura de „Mașina Anului în Europa”.
După 20 de ani de la „ieșirea la pensie” a primului Tipo, Fiat recidivează, dar nu cu un hatchback de clasă compactă, ci mizând pe ideea de sedan aproape-low-cost. Deci un rival superior Logan-ului, noul Fiat Tipo fiind un concurent mult mai potrivit pentru frații francezi Citroen C-Elysee / Peugeot 301, respectiv cuplul „Made by VW” Skoda Rapid / Seat Toledo.
Într-o vreme, Fiat era un adevărat etalon pe plan european în domeniul mașinilor bune și ieftine. Lucru pe care, în mod îmbucurător, l-am redescoperit la noul Fiat Tipo. Plus încă un lucru: compromisurile în materie de aspect exterior sunt extrem de reduse la Tipo față de celelalte modele din categoria sa. Nu voi risca să afirm că Tipo e are un design reușit, dar mi-e greu să cred că o persoană rezonabilă ar avea ceva de reproșat look-ului acestei mașini. Tipo e pur și simplu echilibrat și dă impresia de robustețe pe care o vrea orice familist.
Totuși, există un mic „secret” pentru care italienilor le-a ieșit o formă agreabilă: lungimea acestui sedan e ceva mai mare de 4,5 metri. Astfel Tipo e mai lung decât rivalii săi (față de Logan, diferența e de aproape 20 cm!), deci promite un spațiu mai bun. Să vedem dacă se ține de promisiune.
Interior și spirit practic
Spuneam despre Fiat Tipo că nu e un sedan prea compact, afișând o lungime de 4,53 metri și o înălțime de aproape 1,5 metri. Asta în timp ce ampatamentul depășește 2,63 metri (fiind aproape cât ampatamentul lui Skoda Octavia!), iar portbagajul are o capacitate de 520 de litri – cu 10 litri mai bine decât Logan-ul, dar cu vreo 30 de litri sub ceea ce oferă Skoda Rapid (avantajată de caroseria cu hayon).
În practică, senzația de spațiu din noul Fiat Tipo e pregnantă. Locurile din față sunt foarte generoase, iar persoanele mai siluete ar putea chiar critica plasarea cotierei de pe portieră prea departe de cotul stâng… Mie Tipo mi-a dat impresia că e mai potrivit pentru șoferii de statură mai mare, așa încât am simțit nevoia să am o poziție de condus mai ridicată pentru a avea o cât mai bună vizibilitate.
Trebuie remarcat și faptul că Marc Ulieriu, redactorul-șef S&T, s-a declarat foarte mulțumit de spațiul de pe locul din dreapta-față, lucru foarte rar dată fiind înălțimea lui de peste 1,95 metri și constituția de semi-Schwarzenegger… Interesant este și că în spatele său a rămas loc mai mult decât suficient pentru genunchii celor de pe banchetă.
Totuși, așa cum remarca „vânătorul de eclipse al S&T”, Cătălin Beldea, spațiul pentru cap e suficient doar pentru persoanele de înălțime medie, cei înalți și foarte înalți vor resimți limitările. Este, de altfel, un aspect întâlnit și la rivali, deoarece o caroserie în trei volume impune niște compromisuri legate de înclinarea lunetei.
În principiu, bancheta e suficient de lată pentru a permite transportul a trei adulți, dar pasagerul din mijloc se va simți incomodat de tunelul central. Una peste alta, după părerea mea habitaclul lui Tipo e foarte generos pentru acest tip de vehicul, confortul pasagerilor fiind la cote bune.
Portbagajul de 520 de litri reprezintă un mare atu al mașinii, fiind într-adevăr foarte spațios și cu o geometrie rezonabilă. Datorită spătarului rabatabil al banchetei se poate extinde volumul de încărcare, dar modularitatea e destul de limitată. Mi s-a părut curioasă lipsa unor cârlige de fixare, dar am apreciat că brațele capotei sunt destul de judicios plasate, astfel încât nu încurcă dacă se încarcă portbagajul cu bagaje voluminoase.
Interesantă ideea plasării unui amortizor în dreapta, care ajută la închiderea mai elegantă a capotei portbagajului. Sincer, ideea unui hayon, cum e cazul lui Skoda Rapid, avantajează spațiul și modularitatea pentru transportul bagajelor. Dar, chiar și așa, Fiat Tipo mi se pare foarte bine adaptat pentru nevoile unei familii obișnuite, chiar dacă vorbim de concedii și vacanțe mai lungi.
Performanțe și comportament rutier
De la început ar trebui să fie clar că Fiat Tipo trebuie privit ca o mașină decentă, fără pretenții de dinamism, ci gândită pentru a-și transporta pasagerii în condiții corecte de confort și siguranță. Numai că lucrurile stau ceva mai bine de atât, mai ales în cazul motorizării diesel de top, 1.6 Mjet de 120 CP.
Am avut ocazia să testez din plin capacitatea lui Fiat Tipo de a face față unui stil grăbit la drum lung, cu ocazia deplasării la Bârlad, în cadrul programului de conferințe Academia S&T. Iar rezultatul a cam fost peste ceea ce mă așteptam de la o mașină abordabilă.
În primul rând, suspensia oferă un bun compromis între rigiditate și confort, iar la frânările mai puternice fenomenul de pompaj este bine ținut în frâu. Mașina stă foarte bine pe traiectorie în curbe, dar nu trebuie înțeles că Tipo ar oferi un comportament sportiv – se limitează la a demonstra un comportament sigur și competent, direcția având un feedback doar mulțumitor, iar sistemul de frânare nefiind nicidecum impresionant.
Apoi, motorul diesel, odată depășită bariera de 2.000 rpm, trage fără probleme, cuplul maxim de 320 Nm arătându-se folositor și la reprizele realizate la viteze mari, de peste 100 km/h. Păcate doar că timoneria nu e exactă, ceea ce te aduce cu picioarele pe pământ dacă tinzi să confunzi Fiat-ul cu o Alfa Romeo…
M-a mirat faptul că am găsit o poziție optimă de condus doar după ce am ridicat puțin scaunul, ceea ce mi-a confirmat încă o dată că Tipo e gândit pentru persoanele înalte. Și vizibilitatea e la cote foarte bune, iar nivelul sonor al motorului e mai scăzut față de ce mă așteptam de la un diesel. Asta în timp ce vâjâielile caroseriei la vitezele mari sunt rezonabile.
În mediul urban, se poate alege modul „City”, care face direcția mult mai ușoară, dar consider că utilitatea sa se rezumă la manevrele de parcare, în rest volanul fiind prea sensibil în acest mod. Iar turațiile sub 2.000 rpm nu prea sunt pe gustul mașinii în oraș, fiind de preferat retrogradarea (mai ales că și etajarea treptelor inferioare e scurtă).
În principiu, comportamentul rutier al lui Fiat Tipo consider că este atuul ascuns al mașinii. Sincer, nu mă așteptam ca acest model să stea atât de bine la acest capitol – atenție, însă, impresia se referă la versiunea diesel de top. Situația la nivelul performanțelor dinamice sunt sigur că va fi mult diminuată în cazul motorizărilor mai slabe, dar manevrabilitatea și confortul rămân lăudabile pentru un sedan abordabil.
Consum urban și extraurban
Capitolul consum este relativ interesant pentru versiunea Tipo cu motorul diesel de 1,6 litri și 120 CP. În mediul urban mașina nu impresionează: eu am obținut în București peste 7 litri/100 km, în general fiind vorba de condiții de aglomerație. E adevărat și faptul că nu am mers „la consum”, ci în ton cu traficul. În mediul extraurban, însă, lucrurile stau altfel.
Pe drumul de la București la Bârlad am adoptat un stil foarte rapid, deoarece aglomerația imprevizibilă de la orele dimineții din Capitală risca să ne facă să întârziem la întâlnirea cu elevii bârlădeni. Așa încât nu am menajat accelerația la depășirile rapide, iar tempo-ul a fost mai degrabă specific regimului de autostradă. Consumul mediu indicat la destinație s-a cifrat la puțin peste 7 litri/100 km, o valoare rezonabilă dat fiind stilul agresiv.
La întoarcere, deoarece nu mai aveam presiunea timpului (iar unul dintre pasageri nu era de acord, pe bună dreptate, cu depășirea crasă a limitelor de viteză pe șoselele patriei…), am „lăsat-o mai moale”, cu viteze maxime de numai 100-110 km/h și un stil mai grijuliu, fără a mai aduce acul turometrului în zona roșie la depășiri.
Nu mică mi-a fost surpriza când, la intrarea în București, consumul mediu indicat ajunsese la 5,5 litri/100 km, iar combustibilul rămas îmi pemitea să mai merg peste 100 km până la realimentare. După un parcurs de 580 km, cu o viteză medie de 60 km/h (traseu fără autostrăzi), Fiat Tipo 1.6 Mjet consider că a făcut o figură foarte bună din punct de vedere al consumului.
Buget și dotări
Prețul de la care pornește Fiat Tipo este de 10.990 euro (cu TVA inclus), valoare valabilă pentru motorizarea pe benzină de 1,4 litri și 95 CP, echiparea de bază fiind chiar ok (aerul condiționat este standard, de exemplu). Versiunea diesel cea mai ieftină (1.3 Mjet, de 95 CP) pleacă de la 13.451 euro, o sumă deja măricică.
Cel mai accesibil Tipo cu motorul 1.6 Mjet de 120 CP (așa cum e și modelul din testul de față) are un preț de pornire de 15.700 euro, valabil pentru nivelul de echipare POP. O sumă chiar interesantă raportat la spațiul bun pe care îl oferă mașina și la bunele performanțe dinamice și de consum.
Există, însă, o problemă: chiar dacă inițial am spus că noul Fiat Tipo nu e chiar în liga low-cost a lui Logan, calitatea plasticelor, aspectul multor detalii și feelingul tactil dau o puternică impresie de ieftin. Cu alte cuvinte, unii ar putea ignora realele avantaje ale mașinii din cauza compromisurilor făcute în interior la nivelul plasticelor.
Din această cauză, Tipo e indicat ori celor pragmatici și care nu se lasă pradă impresiilor de moment, ori companiilor și firmelor care analizează mult mai corect avantajele unei mașini. Pentru Fiat, Tipo reprezintă un pariu important, iar promisiunile în materie de fiabilitate sunt destul de mari. Lucru care poate însemna că aspectul low-cost al plasticelor ascunde, de fapt, o bună durabilitate în timp.
Vezi aici prețurile și dotările gamei Fiat Tipo
CONCLUZIE
Mie Fiat Tipo mi-a lăsat o bună impresie în ansamblu, deși inițial am căzut și eu pradă pretențiilor de tipul „are plastice prea ieftine pentru prețul afișat”. Din această cauză, apare imediat tentația de a compara Tipo cu Logan, nu cu modele precum Citroen C-Elysee ori Skoda Rapid.
Însă odată utilizată mașina în condiții normale, Tipo relevă destul de multe avantaje: suspensia bine gândită, motorul diesel de 1,6 litri potent și chiar economic, spațiul interior foarte generos, nivelul cel puțin corect al dotărilor. Dacă la acești bani Tipo ar propune un sistem de propulsie hibridă, chiar nu m-ar mai interesa aspectul plasticelor. Ce zici, Fiat, cum ți se pare propunerea mea?
