La aproximativ 636 de ani lumină distanță de noi, în constelația Peștii, exoplaneta WASP-76b se află pe orbită în jurul unei stele puțin mai mare și luminoasă decât Soarele. Aceatră exoplanetă un gigant gazos cu masa apropiată de cea lui Jupiter, dar cu un diametru de aproximativ de două ori mai mare decât a acestuia din urmă. Această inflație a diametrului se datorează faptului că planeta este foarte aproape de steaua sa, pe care o înconjoară în 1,8 zile. Această exoplanetă a fost descoperită în 2013 și de atunci a căpătat o anumită celebritate în comunitatea astronomică.
Una dintre caracteristicile lui WASP-76b este faptul că este blocată mareic și, drept consecință, își arată perpetuu aceeași față către astrul central. Prin urmare, o parte cunoaște o zi eternă, în timp ce cealaltă parte este cufundată într-un întuneric la fel de veșnic. Drept consecință, pe partea luminată, avem o temperatură de 2400 de grade Celsius. Elementele care ar forma roci pe Pământ se topesc și se evaporă acolo, înainte de a se condensa pe partea întunecată, care este mai rece, creând nori de fier din care picură o ploaia de fier, așa cum au constatat astronomii, cu ajutorul telescopul VLT (Verry Large Telescope) al ESO.
După această descoperire, alți cercetători de la Universitatea din Geneva au folosit telescopul spațial CHEOPS (CHAracterising ExOPlanets Satellite) pentru a continua să observe WASP-76b și s-au interesat de o altă particularitate a acestui gigant: asimetria dintre cei doi terminatori ai planetei. Terminatorul fiind este linia imaginară care separă partea de zi de cea de noapte a unei planete. În cazul lui WASP-76b, observațiile arată o creștere a cantității de lumină pentru terminatorul de la est al planetei în comparație cu cel de la vest. Pentru a înțelege acest fenomen, astrofizicienii au efectuat 23 de observații ale WASP-76b cu CHEOPS pe o perioadă de trei ani. Descoperirile lor, publicate într-un articol în jurnalul Astronomy & Astrophysics, indică faptul că excesul de lumină de la terminator s-ar putea datora unui fenomen luminos asemănător curcubeului, pe care experții îl numesc „efect de glorie”. Este un fenomen optic sub forma unei elipse care afișează aceleași culori ca și curcubeul tradițional. Potrivit autorilor studiului, „efectul de glorie apare atunci când lumina este reflectată de norii formați dintr-o substanță perfect uniformă. În cazul Pământului, norul este compus din picături de apă”.
În cazul lui WASP-76b, desigur, nu apa este cea care provoacă acest fenomen, dar ar putea fi particule de fier perfect sferice unite sub formă de nori. Acest lucru nu este imposibil, având în vedere că acest metal a fost deja detectat în atmosfera gigantului. Cu toate acestea, sunt necesare și alte condiții, în special o mare stabilitate a acestor nori. De asemenea, vor trebui efectuate și alte observații, în special cu ajutorul telescopului spațial James Webb care vor trebui să confirme acest exces de lumină și explicația lui. Dacă ar fi așa, asta ar însemna că de pe Pământ, instrumentele disponibile astrofizicienilor sunt capabile să deducă prezența particulelor de câțiva milimetri în diametru… pe planete aflate la sute de ani lumină distanță!
