Munții din provincia Shanxi din China au dezvăluit recent o comoară paleontologică: o nouă specie de dinozaur anchilosaurid numit Tianzhenosaurus chengi. Acest anchilozaur, care a trăit cu aproximativ 84 până la 72 de milioane de ani în urmă, ne îmbogățește cunoștințele despre speciile care au populat Pământul în timpul Cretacicului târziu.
Anchilosaurii, dintre care Tianzhenosaurus chengi este un nou exemplu, se numără printre dinozaurii cel mai bine echipați pentru a supraviețui într-un mediu ostil. Aceste creaturi erbivore patrupede erau de fapt protejate de o armură formidabilă formată din plăci osoase numite osteoderme. Aceste plăci rigide și-au acoperit spatele și părțile laterale, formând o adevărată armură împotriva prădătorilor. Osteodermele nu erau doar funcționale, ci adesea sculptate în forme complexe, ceea ce sugerează că ar fi putut juca și un rol în recunoașterea între indivizi sau în demonstrațiile de forță.
Arsenalul lor defensiv nu s-a oprit aici. Mulți anchilosauri, inclusiv Tianzhenosaurus chengi, aveau un club osos impresionant la capătul cozii. Această structură grea și robustă a servit ca armă ofensivă și defensivă, permițând acestor dinozauri să lupte eficient împotriva celor mai înfricoșătoare carnivore ale vremii lor, cum ar fi tiranozaurii. Lovind cu cozile, anchilosaurii ar putea provoca răni grave atacatorilor lor și îi pot descuraja să persiste.
Potrivit Dr. Qiqing Pang și echipa sa de la Universitatea Hebei GEO, care o descriu în detaliu în studiul lor, publicat în Jurnalul Universității de Geoștiințe din Hebei, o combinație de trăsături morfologice specifice îl distinge pe Tianzhenosaurus chengi de verii săi anchilosauri. Craniul acestei noi specii, de exemplu, era jos și aplatizat, un profil care poate optimiza rezistența la impact. Suprafața acoperișului craniului era acoperită cu plăci osoase neregulate, caracteristică care îi întărește aspectul blindat. Spre deosebire de alți anchilosauri precum Tianchisaurus sau Euoplocephalus, Tianzhenosaurus chengi avea un occiput ușor proeminent care ieșea subtil de pe acoperișul craniului. Acest detaliu ar putea reflecta o adaptare funcțională sau poate avea o semnificație legată de recunoașterea vizuală între indivizi. În plus, proiecțiile osoase dermice de pe partea posterioară a capului au fost relativ mici, scurte și plate, marcând o divergență clară față de speciile înrudite.
Fosilele acestui nou anchilozaur au fost descoperite în Formația Huiquanpu, un sit din Cretacicul târziu situat în Muntele Kangdailiang, la o altitudine de 1.262 de metri. Această regiune a dat deja rămășițele lui Tianzhenosaurus youngi, singura altă specie cunoscută din genul Tianzhenosaurus. Cu toate acestea, prezența a două specii înrudite în aceeași regiune permite cercetătorilor să studieze mai detaliat variațiile din cadrul acestui gen, precum și factorii de mediu care au favorizat evoluția lor.
Dincolo de identificarea unei noi specii, descoperirea acestui anchilozaur ne îmbogățește considerabil cunoștințele despre taxonomia și evoluția anchilosaurilor. Deși au prosperat în primul rând în Asia, se știe că acești dinozauri blindați au colonizat alte continente, inclusiv America de Nord. Paleontologii au fost mult timp intrigați de asemănările și diferențele dintre anchilosaurii asiatici și nord-americani. Genurile precum Ankylosaurus și Euoplocephalus, bine documentate în America de Nord, împărtășesc în special anumite caracteristici generale, cum ar fi clubul caudal greu și osteodermele protectoare. Cu toate acestea, diferențele notabile în forma craniului, aranjarea plăcilor osoase și chiar proporțiile corpului sugerează că aceste specii au evoluat în moduri distincte, influențate de medii variate și de presiuni ecologice diferite.
Descoperirea lui Tianzhenosaurus chengi în China ajută la urmărirea evoluției anchilosaurilor în Asia și la înțelegerea mai bună a modului în care unele filiații au putut migra între continente prin poduri terestre, cum ar fi cea care a conectat odată Asia și America de Nord. Aceste coridoare migratoare, care au apărut datorită scăderii nivelului mării, au permis multor dinozauri să se împrăștie și să se adapteze la diverse habitate, de la pădurile subtropicale din Asia până la câmpiile semiaride din America de Nord.
