Paleontologii au anunțat descoperirea unui nou gen și specie de dinozaur sauropod, Ardetosaurus viator, dintr-un specimen semi-articulat găsit în anii 1990 în nordul Wyoming, Statele Unite. Această descoperire, prezentată într-un articol publicat în Palaeontologia Electronica, oferă o nouă perspectivă asupra diversității acestor animale gigantice care au umblat pe Pământ în urmă cu aproximativ 150 de milioane de ani, în timpul Jurasicului târziu. Exemplarul, descoperit în 1993 în Cariera Howe-Stephens din Formația Morrison, este primul sauropod matur schelet descris din din acest sit, deja renumit pentru bogăția sa de fosile de dinozauri.
Ardetosaurus viator aparține familiei Diplodocidae, care include unii dintre cei mai lungi dinozauri care au existat vreodată. Aceste creaturi se remarcă prin gâtul și cozile lungi, adaptări care le-au permis să atingă înălțimi impresionante și să se hrănească cu vegetația situată deasupra. Fosile din această familie au fost descoperite pe fiecare continent, inclusiv în Antarctica. Distribuția lor temporală se extinde de la Oxfordian până la începutul Valanginianului, adică acum 161 până la 135 de milioane de ani.
Rămășițele lui Ardetosaurus viator oferă, de asemenea, informații valoroase despre variabilitatea morfologică a sauropodelor. Potrivit paleontologilor, acest exemplar evidențiază într-adevăr caracteristici interesante, precum captarea laminară în tranziția cervico-dorsală. Practic, aceasta se referă la modul în care oasele coloanei vertebrale se conectează și se articulează unele cu altele, în special la joncțiunea dintre gâtul și spatele dinozaurului. În cazul acestui exemplar, paleontologii au observat că vertebrele din această regiune au caracteristici care permit o flexibilitate crescută, ceea ce l-ar fi ajutat să-și miște capul și gâtul cu agilitate pentru a ajunge la frunzele și plantele de deasupra. Animalul se distinge și prin tranziții laminare în vertebrele sale caudale. Acest termen se referă la modificări ale formei sau structurii vertebrelor cozii, care ar fi putut ajuta dinozaurul să-și manevreze coada lungă pentru a se apăra, a echilibra sau chiar a comunica cu alți dinozauri. Aceste descoperiri ar putea astfel să facă lumină asupra înțelegerii noastre a diversității morfologice din cadrul acestei familii de dinozauri.
Analiza specimenului a relevat și un chevron, un os care face parte din coada dinozaurului, a cărui morfologie este relativ rară. Acest chevron are caracteristici unice care diferă de cele observate la alte sauropode. Acest detaliu anatomic este deosebit de intrigant pentru cercetători, deoarece ar putea sugera prezența dimorfismului sexual la acești dinozauri. Dimorfismul sexual se referă la diferențele fizice dintre masculi și femele din aceeași specie. Acest fenomen este comun la multe specii de animale moderne, unde masculii și femelele au caracteristici distincte, fie ca dimensiune, culoare sau formă. De exemplu, la unele specii de păsări, masculii au penaje mai colorate decât femelele, ceea ce poate fi o modalitate de a atrage pereche în timpul sezonului de reproducere. În cazul sauropodelor, descoperirea unui chevron cu o morfologie specifică ar putea indica faptul că masculii și femelele aveau structuri osoase diferite. Acest lucru ar putea avea implicații pentru reproducerea și comportamentul lor social. Cercetătorii cred că, dacă sauropodele ar avea într-adevăr dimorfism sexual, ar putea influența nu numai modul în care s-au împerecheat, ci și interacțiunile lor sociale, cum ar fi competiția dintre masculi pentru a atrage femele.
Cercetătorii subliniază necesitatea unor studii suplimentare asupra acestor caracteristici. Examinând mai în detaliu morfologia chevronilor sauropodelor și a altor elemente osoase, ei speră să adune dovezi concrete care ar putea confirma sau infirma existența dimorfismului sexual la această specie și, prin extensie, la alți dinozauri.
