Un grup de cercetători, coordonat de Bruce Spiegelman și Pontus Bostrom de la Institutul Oncologic Dana-Farber și de la Școala Medicală Harvard, a descoperit un hormon care mimează unele dintre beneficiile exercițiilor fizice prin aceea că facilitează transformarea grăsimii albe (rea) în grăsime maro (bună).
Diferența dintre cele două tipuri de țesut adipos constă în faptul că primul are menirea de a acumula calorii în exces, în timp ce al doilea este folosit pentru a produce căldură. Irisin, așa cum a fost denumit hormonul – după zeița greacă Iris, ar putea fi folosit, într-o zi, pentru combaterea obezității și a diabetului. Totuși, va mai trece destul timp înainte ca el să devină medicament de larg consum.
Irisin se produce natural atât în organismul șoarecilor cât și în cel uman, iar nivelurile lui oscilează deodată cu exercițiul fizic. Șoarecii trebuie să alerge zilnic timp de trei săptămâni într-o roată pentru ca hormonul să li se acumuleze în sânge. Același lucru este valabil și pentru oameni după zece săptămâni de exersare fizică sistematică.
În cadrul unui studiu, s-a demonstrat că sporirea artificială a nivelurilor de Irisin al cobailor ar putea induce unele dintre beneficiile produse în mod normal de exercițiile fizice. Celulele șoarecilor injectați cu hormonul aveau nevoie de mai mult oxigen și au ars mai multe calorii. Șoarecii obezi au pierdut, astfel, câteva grame în primele zece zile de la injectare.
Tratamentul a avut un efect pozitiv și în reglarea nivelurilor de zahăr din sânge, ceea ce corelează hormonul cu prevenirea diabetului. În continuare, cercetătorii doresc să testeze efectele tratamentului în afecțiuni precum distrofia și atrofia musculară, fiind încrezători că hormonul ar putea încorpora mai multe dintre beneficiile efortului fizic, poate și pe cele la nivelul sistemului neuromuscular.
