Malformațiile cardiace congenitale reprezintă provocări medicale semnificative, în special la bebelușii ale căror inimi sunt grav afectate încă de la naștere. Una dintre cele mai complexe afecțiuni este sindromul de hipoplazie a părții stângi a inimii, o anomalie severă în care partea stângă a inimii este subdezvoltată, ceea ce compromite grav circulația sângelui. Gestionarea acestei afecțiuni necesită intervenții chirurgicale complexe și repetate. Un nou progres tehnologic ar putea transforma tratamentul acestor tineri pacienți.
Pentru a supraviețui, bebelușii afectați de acest sindrom trebuie să fie supuși unei serii de proceduri chirurgicale cu scopul de a restabili o circulație sanguină adecvată. Una dintre intervențiile cheie constă în implantarea unui șunt, un tub din polimer care leagă aorta de artera pulmonară principală. Acest lucru permite sângelui să treacă din partea dreaptă a inimii către plămâni, unde poate fi oxigenat. Problema majoră cu șunturile tradiționale este că trebuie înlocuite în mod regulat pe măsură ce copilul crește. Ele sunt proiectate pentru dimensiuni specifice. Pe măsură ce bebelușii se dezvoltă, volumul de sânge crește și el. Astfel, devine necesară utilizarea unor tuburi din ce în ce mai mari și, implicit, a unor intervenții chirurgicale suplimentare (până la patru operații în total). Orice operație comportă riscuri semnificative și provoacă un stres fizic considerabil pentru nou-născuți. Acest lucru generează, așadar, îngrijorări majore pentru părinți și medici.
Un nou progres în domeniul dispozitivelor medicale ar putea revoluționa gestionarea malformațiilor cardiace la bebeluși. Dezvoltat de profesorul asistent Christopher Rodell și echipa sa de la Universitatea Drexel din Philadelphia, acest șunt experimental, care a fost prezentat într-o comunicare la o conferință a American Chemical Society, integrează o tehnologie inovatoare care ar putea elimina necesitatea a mai multor intervenții chirurgicale. Noul șunt este acoperit cu un hidrogel, un material format din molecule de polimer înconjurate de apă. În condiții normale, gelul își menține o grosime stabilă. Totuși, atunci când este expus la lumina albastră, moleculele de polimer reacționează prin conectarea și apropierea lor unele de altele, ceea ce duce la o reducere scădere a cantității apei din gel. Această reacție provoacă apoi o contracție a pereților interni ai șuntului, mărindu-i astfel diametrul interior într-un mod controlabil. Principalul avantaj al acestei tehnologii este că permite șuntului să se extindă treptat fără a fi necesară o nouă intervenție chirurgicală. Folosind un cablu subțire de fibră optică introdus chirurgical, lumina albastră poate fi direcționată către șunt pentru a-l extinde, oferind astfel o soluție potențial mai puțin invazivă pentru a-l adapta la creșterea copilului. În laborator, cercetătorii au reușit să dilate un șunt cu 40%, de la 3,5 la 5 milimetri în diametru, ceea ce corespunde dimensiunii celor mai mari șunturi utilizate în prezent. Următoarele etape includ teste pe modele ale sistemului circulator uman, urmate, eventual, de teste pe animale. Dacă rezultatele vor fi concludente, această tehnologie ar putea îmbunătăți considerabil îngrijirea nou-născuților cu malformații cardiace, reducând numărul de operații necesare și stresul asociat pentru pacienți și familiile lor.
