Cercetătorii au reușit recent să descifreze tăblițe scrise cu caractere cuneiforme vechi de 4.000 de ani, descoperite în urmă cu mai bine de un secol în Irak. Aceste tablete oferă o perspectivă fascinantă asupra credințelor astrologice antice. Ele dezvăluie modul în care eclipsele de Lună au fost interpretate ca prevestiri care anunță moartea, distrugerea sau ciuma. Această descoperire deschide o fereastră către modul în care mesopotamienii antici au căutat să înțeleagă și să prezică evenimente catastrofale prin fenomene cerești. Ea a fost descrisă într-un articol publicat în Journal of Cuneiform Studies.
Descoperite cu mai bine de o sută de ani în urmă în ceea ce este acum Irak, aceste tăblițe au venit probabil din Sippar, un oraș antic înfloritor din inima Imperiului Babilonian. Sunt considerate cele mai vechi colecții cunoscute de prevestiri legate de eclipsele de Lună. Interesul pentru aceste artefacte a crescut de-a lungul timpului, dar întrebările despre semnificația și utilizarea lor au rămas mult timp fără răspuns. Înainte de acest studiu recent, cercetătorii se întrebau cum și-au dezvoltat vechii Mesopotamieni prevestirile legate de eclipsele de Lună și cum au fost apoi aplicate în societatea lor. Ce metode au fost folosite pentru a interpreta eclipsele? Au fost prevestirile bazate pe observații empirice sau pe sisteme teoretice complexe? Mai mult, care era credibilitatea lor în ochii babilonienilor și cum a influențat aceasta deciziile politice și sociale?
Andrew George, profesor emerit de civilizație babiloniană la Universitatea din Londra, și Junko Taniguchi, cercetător independent, au trebuit să răspundă la aceste întrebări pentru a reconstrui practicile astrologice ale vremii. Descoperirile lor au ridicat vălul asupra acestor mistere oferind răspunsuri la modul în care astrologii antici măsurau și interpretau eclipsele de Lună, dar și la sistemele de prevestiri care au rezultat din ele. Cercetările asupra acestor tăblițe cuneiforme au arătat că vechii mesopotamieni asociau semne specifice cu eclipsele de lună. De exemplu, ei au interpretat o eclipsă care „se întunecă brusc din centrul ei și dispare brusc” ca un semn al morții iminente a unui rege și al distrugerii regiunii Elam care este astăzi Iranului modern. În mod similar, dacă o eclipsă „începe în sud și apoi dispare”, aceasta a fost văzută ca un semn al căderii regiunilor Subartu și Akkad. În cele din urmă, o „eclipsă care are loc seara” a fost interpretată ca un prevestitoare al unei epidemii de ciumă.
Această descoperire oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care mesopotamienii antici au interpretat fenomenele cerești și impactul lor asupra afacerilor pământești. Mesopotamienii credeau că evenimentele cerești erau semne divine trimise pentru a avertiza oamenii despre evenimentele viitoare. Astrologii au monitorizat cerul nopții și și-au comparat observațiile cu textele despre prevestiri pentru a-i sfătui pe regi. Când prevestirile erau deosebit de amenințătoare, cum ar fi cele care anunțau moartea unui rege, au fost apoi efectuate investigații oraculare. Aceste investigații au presupus examinarea măruntaielor animalelor sacrificate pentru a verifica veridicitatea prevestirilor. Dacă măruntaiele confirmau pericolul, ritualurile erau apoi efectuate pentru a încerca să contracareze prevestirea nefavorabilă, ilustrând credința în posibilitatea manipulării sau atenuării forțelor răuvoitoare.
Astfel, aceste tăblițe arată nu doar sofisticarea sistemelor astrologice babiloniene, ci și modul în care aceste sisteme au fost integrate în gestionarea crizelor și incertitudinilor vremii. Practicile documentate dezvăluie modul în care mesopotamienii au căutat să-și înțeleagă și să-și influențeze destinul în fața fenomenelor naturale pe care le-au perceput ca de neînțeles.
