Cercetătorii de la Universitatea din Maryland au făcut recent o descoperire uluitoare: un vechi fund al mării îngropat adânc sub suprafața pământului, care datează din epoca dinozaurilor. Această descoperire, care pune sub semnul întrebării anumite teorii geologice, ne-ar putea învăța mai multe despre funcționarea internă a planetei noastre și despre mișcările tectonice din ultimele milioane de ani.
Condusă de Jingchuan Wang, un cercetător postdoctoral în geologie, echipa de oameni de știință a folosit tehnici inovatoare de imagistică seismică pentru a sonda adâncurile învelișului Pământului. Această metodă funcționează ca un fel de scaner al Pământului, surprinzând modul în care undele seismice trec prin diferitele straturi interne. Acesta a permis cercetătorilor să cartografieze structurile ascunse la mai mult de 400 de kilometri sub suprafața planetei, într-o regiune numită zona de tranziție a mantalei. Aici echipa a făcut o descoperire surprinzătoare: un strat gros de material mult mai dens decât straturile din jur. Potrivit oamenilor de știință, această structură este rămășițele unui fund marin antic care a fost scufundat cu aproximativ 250 de milioane de ani în urmă în timpul unui proces geologic cunoscut sub numele de subducție. „Această zonă îngroșată arată ca o amprentă fosilizată a unei bucăți de fundul mării care a plonjat sub Pământ cu sute de milioane de ani în urmă”, explica Wang.
Subducția are loc atunci când două plăci tectonice se ciocnesc și una alunecă sub cealaltă, plonjând spre mantaua Pământului. Acest proces este fundamental pentru formarea munților, vulcanilor, cutremurelor și a altor fenomene geologice de pe suprafața Pământului. Cu toate acestea, urmele vizibile ale acestei activități sunt adesea limitate la zonele apropiate de suprafață, cum ar fi lanțurile muntoase și tranșeele oceanice. Descoperirea unei plăci oceanice antice în zona de tranziție a mantalei este cu atât mai interesantă, deoarece sugerează că unele părți ale plăcilor subduse nu se extind până la nucleul Pământului. Ele pot rămâne blocate în adâncurile mantalei și pot influența procesele geologice de la suprafață. „De obicei, plăcile subduse sunt absorbite în manta, dar în acest caz am găsit o placă antică care pare să fi încetinit pe parcurs”, rezumă cercetătorul Wang. Grosimea neobișnuită a acestei plăci oceanice fosilizate sugerează, de asemenea, că materialul de acolo este mai rece decât în alte regiuni ale mantalei, ceea ce îi încetinește mișcarea. Acest fenomen deschide noi perspective asupra funcționării interne a Pământului și a evoluției sale în timp.
Această descoperire, prezentată într-un articol publicat în Science Advances, este de o importanță deosebită pentru geologi, deoarece provoacă unele modele tradiționale ale modului în care Pământul profund interacționează cu suprafața. Datele colectate de echipă arată că mișcarea plăcilor tectonice în interiorul Pământului este mai complexă decât se credea anterior. Implicațiile acestei descoperiri depășesc cu mult geologia terestră. Examinând modul în care plăcile se mișcă și interacționează în interiorul Pământului, oamenii de știință speră să perfecționeze modele geologice care ne ajută să înțelegem nu numai istoria propriei noastre planete, ci și a altor planete stâncoase precum Marte sau Venus.
Echipa lui Wang plănuiește să-și extindă cercetările în alte regiuni ale Pacificului, precum și în alte zone în care plăcile antice pot fi îngropate în adâncuri. Această cercetare ar putea oferi o mai bună înțelegere a dinamicii interne a Pământului și a modului în care acestea influențează cutremurele, vulcanismul și mișcările tectonice de suprafață.
